Pentru cei care vor să afle cum făceau strămoșii noștri agricultură, la Slobozia se află singurul muzeu al agriculturii din țară și unul dintre puținele de acest gen din lume.
Pe o suprafață de 3.866 de metri pătrați sunt expuse peste 9.000 de piese, unelte, mașini agricole, instalații de arheologie industrială, mijloace de transport rurale, obiecte de uz caznic și gospodăresc, mașini de cusut, războaie de țesut, mobilier, ceramică, textile etc. Una dintre cele mai vechi piese este o trăsură din 1702, care ar fi aparținut la un moment dat istoricului Nicolae Iorga.
La Muzeul Național al Agriculturii poposesc în fiecare an mii de vizitatori atrași de colecția primelor tractoare care au arat pământul în România secolul trecut. Toate sunt în perfectă stare de funcționare, fiind reparate de specialiști într-un atelier de restaurare aflat chiar în incinta muzeului.
Expoziția debutează cu o incintă care sugerează satul cu preocupările sale. Putem admira: unelte vechi, fotografii de familie, costume populare, opinci. Aici există chiar și batoze pentru treierat, puse în funcțiune de locomobile (mașini cu aburi). Batoza Hofherr Schrantz a fost ”vedetă” într-o scenă din filmul ”Moromeții”.
Vizitatorii au voie să atingă exponatele și să se suie la volanul tractoarelor, în trăsuri, sănii sau căruțe. „Atingeți obiectele! Urcați-vă în căruțe și pe tractoare!” se poate citi la intrarea în muzeu. Periodic, obiectele restaurate sunt folosite în cadrul unor demonstrații speciale în curtea muzeului și pe bulevardele orașului.
Condamnat de comuniști pentru că a adus soia în România
Colecției i se adaugă un bogat material documentar format din zeci de fotografii, înregistrări audio și video realizate pe teren, hărți, ilustrate poștale etc. Sunt prezente, de asemenea, standuri speciale, dedicate unor mari personalități care au activat în domeniul agriculturii în perioada interbelică și care, ulterior au fost închise de comuniști în pușcării. Este cazul lui Aurelian P. Pană, fost ministru al Agriculturii și Domeniilor între 1942–43, condamnat la 10 ani de închisoare. I s-a confiscat averea acuzat fiind de ”introducerea și încurajarea cultivării unei plante necunoscute și inutile țării noastre: soia”. Aurelian Pană a murit în pușcăria Gherla la 4 mai 1951. Ultima sa dorință a fost să fie incinerat, iar cenușa să fie amestecată în pământul Bărăganului și, pe acel loc, să se semene grâu. Și culmea! După ani de zile, Nicolae Ceaușescu dădea ordin să se planteze sute de hectare cu soia și ne băga pe gât salamul făcut din aceeași plantă… „inutilă”.
Bebelușii din pâine
