Țiuitul scurt într-o ureche, care apare în liniște și dispare după câteva secunde, e un fenomen frecvent și de regulă inofensiv. Medicii îl numesc tinitus tranzitoriu: percepția unui sunet care nu are o sursă în exterior.
Tinitusul nu e o boală de sine stătătoare, ci un simptom. Poate suna ca un șuierat, un bâzâit, un clinchet sau un zumzet, într-o ureche sau în ambele, și are intensități foarte diferite de la o persoană la alta.
Ce se întâmplă în ureche și în creier când auzim un sunet care nu există
Urechea internă conține celule senzoriale ciliate, care transformă vibrațiile sonore în semnale electrice. Nervul auditiv duce semnalele spre creier, unde sunt interpretate ca sunete.
Una dintre explicațiile cunoscute pornește de la aceste celule. Când ele sunt suprasolicitate sau deteriorate, trimit către creier mai puține semnale decât în mod obișnuit. Creierul pare să compenseze: crește sensibilitatea circuitelor auditive, iar activitatea lor spontană e percepută ca sunet.
Mecanismul nu e lămurit complet. Cercetătorii discută și rolul unor zone ale creierului care procesează atenția și emoția, de aceea același sunet poate deranja foarte tare un om și aproape deloc pe altul.
Zgomotul, oboseala și presiunea: cauzele frecvente ale unui episod scurt
Cea mai cunoscută cauză este zgomotul puternic. După un concert, un club sau o zi petrecută lângă utilaje, urechile pot țiui câteva ore. Țiuitul arată că celulele ciliate au fost suprasolicitate, iar ascultatul constant la volum mare în căști are același efect.
Alți factori frecvenți sunt:
- un dop de ceară, care modifică felul în care se transmite sunetul și face mai vizibil zgomotul intern al corpului;
- schimbările de presiune, de exemplu la decolare, aterizare sau într-o răceală cu nas înfundat, când trompa lui Eustachio nu egalizează bine presiunea din urechea medie;
- oboseala și lipsa somnului;
- stresul și anxietatea, care cresc atenția față de sunetele interne;
- unele medicamente, între care doze mari de aspirină sau anumite antibiotice și diuretice, menționate în prospect ca posibile cauze de tinitus.
Într-o cameră foarte liniștită, aproape oricine poate percepe un sunet slab. Creierul nu mai are zgomot de fond care să acopere activitatea spontană a căii auditive.
Episodul de câteva secunde și tinitusul persistent sunt lucruri diferite
Un episod care durează de la câteva secunde la câteva minute, apare rar și dispare singur nu ridică, de regulă, probleme. Mulți oameni îl simt ocazional, uneori însoțit de senzația de ureche înfundată, care trece fără intervenție.
Tinitusul persistent este altceva. Se vorbește despre tinitus cronic atunci când sunetul durează mai mult de trei luni, de regulă. Poate apărea după o pierdere de auz, o infecție, un traumatism sau expunere îndelungată la zgomot, dar uneori nu i se găsește nicio cauză.
Persistența contează pentru că tinitusul poate afecta somnul, concentrarea și starea psihică. Din acest motiv, evaluarea nu se limitează la ureche, ci include și impactul asupra vieții de zi cu zi.
Când merită mers la medicul ORL
Medicul specialist poate ajunge la o cauză tratabilă printr-un consult, o audiogramă și, dacă e cazul, investigații suplimentare. Justifică o programare:
- sunetul durează mai mult de câteva zile sau revine des;
- apare într-o singură ureche, fără explicație;
- se asociază cu scăderea auzului;
- e însoțit de amețeli, vertij sau dezechilibru;
- apare după un traumatism al capului sau al urechii;
- sunetul pulsează în ritmul inimii;
- e însoțit de secreții, durere sau febră.
Cine observă o scădere bruscă a auzului, mai ales într-o singură ureche, merge la medic în aceeași zi sau în cel mult 24 de ore, la camera de gardă sau la un ORL. Tratamentul început devreme are șanse mai mari să ajute, iar amânarea nu se justifică. La fel, slăbiciunea feței, tulburările de vorbire sau durerea intensă de cap aduc situația în zona urgențelor medicale.
Articolul oferă informații generale și nu înlocuiește consultul medical. Nu se pune un diagnostic pe baza unei liste, iar tratamentul, dacă e nevoie de unul, îl stabilește medicul după examinare.
Ce se poate face până la consult
Pentru un episod ocazional, ajută odihna, reducerea volumului în căști și evitarea zgomotelor puternice. Un fundal sonor discret, de exemplu un ventilator sau muzica încet, face țiuitul mai puțin vizibil seara, în liniște.
Dopurile de ceară nu se scot cu bețișoare, care împing ceara mai adânc și pot lezi timpanul. Curățarea o face medicul. Cine are urechile expuse zilnic la zgomot, la muncă sau la concerte, poate folosi dopuri de protecție, iar un țiuit care apare după fiecare asemenea expunere e motiv de control auditiv.
Tinitusul cronic nu are un tratament unic. Cercetările clinice testează variante noi, între care terapiile sonore și stimularea electrică, iar medicii recomandă adesea o combinație de consiliere, terapie sonoră și tratarea cauzei, dacă ea este identificată.
Criteriul practic rămâne simplu: dacă sunetul trece în câteva secunde sau minute și nu revine des, nu cere neapărat investigații. Dacă persistă sau apare doar într-o ureche, programarea la ORL nu se amână, iar scăderea bruscă a auzului se evaluează în aceeași zi.
