Azi mă dădeam cu ruj. O activitate cât se poate de normală, pe care am practicat-o de nenumărate ori în viața asta, fără să-mi pun probleme existențiale. Numai că, la un moment dat, m-am uitat mai atent în oglindă și mi-a picat fisa.
Dar ce-i cu spațiul ăsta dintre nas și buza superioară?
Știți voi, șanțul acela vertical care seamănă puțin cu un tobogan în miniatură. Două margini ridicate, o adâncitură la mijloc și, jos, buza care așteaptă să fie colorată. Eu îl folosesc de când mă știu, dar abia azi mi-a trecut prin cap să mă întreb ce caută acolo.
Nu râdeți! Sau, mă rog, râdeți, dar după ce citiți până la capăt. Pentru că am descoperit că bucățica asta de anatomie are o explicație destul de interesantă.
Se numește filtrum (sau philtrum, în engleză), iar denumirea vine din grecescul philtron, asociat cu ideea de poțiune de dragoste. Stați puțin! Avem, așadar, o adâncitură între nas și gură care, prin însăși denumirea ei, are legătură cu iubirea. Eu venisem aici pentru un ruj și am ajuns la poțiuni de dragoste. Dacă mai continui cercetarea, cine știe unde ajung!
Bun, dar ce este, mai exact?
Aici începe partea interesantă.
Filtrumul este șanțul vertical aflat între baza nasului și buza superioară. Este mărginit de două mici reliefuri, iar partea lui inferioară se continuă cu zona centrală a buzei, acolo unde se conturează ceea ce numim arcul lui Cupidon.
Știți forma aceea a buzei superioare, cu două curbe care seamănă cu un M? Ei bine, nu e doar o chestiune de machiaj. Arcul lui Cupidon este o caracteristică anatomică reală, iar filtrumul contribuie la aspectul zonei centrale a buzei.
Dar dacă mă întrebați la ce folosește exact șanțul în sine, lucrurile sunt ceva mai complicate. Nu avem o funcție unică, demonstrată, de tipul „filtrumul există ca să facă X”. Este o parte a anatomiei feței, cu țesuturi și reliefuri care contribuie la forma buzei superioare.
Cu alte cuvinte, nu este un accesoriu pe care natura l-a montat separat și nici un canal special pentru ruj. Deși, recunosc, pentru mine ar fi fost util să existe o explicație cosmetică oficială.
Fața noastră se construiește înainte să ne naștem
Și acum vine informația care m-a făcut să mă uit și mai atent la oglindă.
Filtrumul se formează în timpul dezvoltării embrionare, când diferitele structuri ale viitoarei fețe cresc și se unesc. În primele săptămâni de dezvoltare, fața embrionului nu arată deloc ca o față în miniatură. Există mai multe zone de țesut care se dezvoltă și se apropie unele de altele, contribuind treptat la formarea nasului, buzelor, maxilarului și palatului.
În jurul săptămânilor a șasea și a șaptea de dezvoltare embrionară, aceste structuri faciale trec prin etape importante de dezvoltare. Regiunea mediană a buzei superioare, inclusiv filtrumul, rezultă din dezvoltarea și unirea unor structuri embrionare din zona nasului și a maxilarului.
Așadar, șanțul meu, pe care l-am observat azi în timp ce încercam să nu depășesc conturul buzelor cu rujul, își are originea într-un proces care a început cu mult înainte să mă nasc.