Ziua are 24 de ore, ora 60 de minute, iar minutul 60 de secunde din cauza a două moșteniri vechi de mii de ani: matematica mesopotamiană, construită pe numărul 60, și obiceiul egiptenilor de a împărți ziua în 12 părți și noaptea în alte 12. Ceasul de la mână le-a păstrat pe amândouă.
Sumerienii și babilonienii numărau în baza 60
În Mesopotamia s-a folosit sistemul sexagesimal, moștenit de babilonieni de la sumerieni și atestat pe tăblițe de lut încă din mileniul al III-lea î.Hr. Nu știm sigur de ce a fost aleasă baza 60. Explicația cea mai citată e una de ordin practic: numărul 60 se împarte exact la 1, 2, 3, 4, 5, 6, 10, 12, 15, 20 și 30. Un scrib sau un negustor putea împărți o cantitate în jumătăți, treimi sau sferturi fără să recurgă la fracții.
O altă ipoteză pornește de la mână. Cu degetul mare poți număra cele trei falange ale fiecăruia dintre celelalte patru degete, deci 12, iar cu cealaltă mână ții evidența dozelor de câte 12. Ipoteza rămâne disputată, fără dovezi directe.
Urmele bazei 60 se văd și în geometrie. Cercul are 360 de grade, număr apropiat de lungimea anului în zile, iar gradul se împarte în 60 de minute de arc, fiecare cu 60 de secunde de arc.
Egiptenii au tăiat ziua în 12 ore și noaptea în alte 12
Cele mai vechi ceasuri solare păstrate vin din Egipt și datează din al doilea mileniu î.Hr. Umbra unui obelisc sau a unei bare fixate pe o placă arăta egiptenilor ce parte a zilei trecuse. Ziua a ajuns astfel să aibă 12 diviziuni.
Noaptea nu avea umbră, așa că egiptenii urmăreau stele numite decani, care răsăreau pe rând la orizont. Alegerea a 12 dintre ele a dat noaptea tot 12 părți. Pentru zilele noroase sau pentru interior, egiptenii au construit și ceasul cu apă. Cel mai vechi exemplar cunoscut provine de la templul din Karnak și e legat de domnia lui Amenhotep al III-lea, în secolul al XIV-lea î.Hr.
Orele egiptene nu erau egale. Ziua de vară, mai lungă, avea ore mai lungi decât ziua de iarnă. Ora de același fel a rămas ani de zile obișnuința în Mediterana.
Grecii au făcut orele egale, astronomii le-au fracționat
Astronomul grec Hipparchos, în secolul al II-lea î.Hr., a propus ore egale, calculate pornind de la ziua echinocțiului. Cam trei secole mai târziu, Ptolemeu a împărțit în Almagest unitățile în fracții sexagesimale, adică în șaizecimi, preluând metoda babilonienilor. Latina medievală a numit prima împărțire pars minuta prima, „partea mică întâi”, de unde vine cuvântul minut, iar a doua împărțire pars minuta secunda, de unde vine secunda.
