Când e vorba de o coadă la magazin, românii par să aibă o răbdare aproape nesfârșită. În august, sute de oameni au stat ore în șir pentru o merdenea, fără nicio tensiune vizibilă. Când e vorba de trafic, însă, lucrurile stau cu totul altfel, un studiu național arată că aproape 7 din 10 șoferi s-au confruntat cu gesturi agresive la volan. Contrastul spune ceva despre cum ne raportăm la timpul pierdut, în funcție de context.
Coada, o parte firească a cumpărăturilor
Coada a fost, de-a lungul timpului, aproape un obicei românesc, de la primul Black Friday din 2012, când oamenii au petrecut nopți întregi în fața magazinelor de electronice, până la cozile de astăzi de la casele de marcat din supermarketuri, la orele de vârf, sau la cabinele de probă din mall-uri, în perioadele de reduceri. Episodul cu merdenelele din această vară, când sute de bucureșteni s-au înșiruit ore în șir la o patiserie mică din Piața Amzei, a fost doar cel mai vizibil exemplu recent.
Anul acesta, aproximativ 62% dintre românii cu vârste între 18 și 55 de ani, adică aproape 6 milioane de oameni, spun că vor cumpăra ceva de Black Friday, iar 9 din 10 își planifică din timp achizițiile. Pentru generația Z, statul la coadă a devenit chiar un fel de eveniment social, potrivit unor relatări din presă, tinerii îl privesc mai degrabă ca pe o experiență de împărtășit și un motiv de mândrie, decât ca pe o corvoadă, așa cum era perceput în perioada comunistă.
Rădăcinile mai vechi ale cozii
Obiceiul de a sta la coadă are, în România, rădăcini mult mai adânci decât Black Friday sau rețelele sociale. În ultimul deceniu de comunism, alimentele de bază, pâinea, carnea, zahărul sau uleiul, se distribuiau pe bază de cartelă, în cantități strict limitate, iar magazinele erau adesea goale. Anii '80 au fost cunoscuți drept „Anii Foamei", perioada în care coada la aproape orice produs, de la carne la legume, devenise o parte inevitabilă a vieții cotidiene.
Oamenii petreceau ore, uneori zile întregi, la cozi, iar vestea că „se bagă ceva" pe raft se răspândea rapid printre blocuri, adunând instant mulțimi în fața magazinelor. Spre deosebire de cozile de azi, formate din alegere, pentru un produs dorit, cozile din comunism erau o formă de supraviețuire, nu aveai de ales dacă vrei să aștepți sau nu. Poate tocmai această experiență colectivă a lăsat urme, iar răbdarea la coadă a rămas, într-un fel, un reflex cultural, chiar și acum, când motivul e cu totul altul.
