Un comprimat fără substanță activă poate reduce senzația de durere la o parte dintre pacienți, doar pentru că aceștia cred că au primit un tratament real. Fenomenul poartă numele de efect placebo și este documentat de zeci de ani în studii clinice controlate, fără să însemne că mintea vindecă boli.
Cercetătorii nu contestă existența lui, ci îi delimitează exact granițele: efectul placebo influențează percepția simptomelor, mai ales a durerii, dar nu elimină cauza biologică a unei afecțiuni.
Ce se întâmplă în creier când o persoană crede că este tratată
Studiile de neuroimagistică arată o suprapunere între circuitele activate de un placebo și cele implicate în procesarea durerii, inclusiv zone legate de sistemul opioid endogen. Suprapunerea nu înseamnă însă că răspunsul este identic cu cel produs de fiecare analgezic în parte; amploarea și rețelele implicate variază după context și după substanța cu care este comparat placebo.
Un experiment realizat la Universitatea din Michigan la începutul anilor 2000, publicat de echipa lui Jon-Kar Zubieta, a folosit scanări PET pentru a arăta că voluntarii cărora li s-a spus că primesc un analgezic, deși au primit ser fiziologic, au înregistrat eliberare de opioide endogene în regiuni cerebrale asociate cu reducerea durerii. Rezultatul confirmă o bază fiziologică reală, nu doar o impresie subiectivă, chiar dacă mecanismul complet variază de la un studiu la altul.
Așteptarea și condiționarea, cei doi mecanisme principale
Cercetătorii explică efectul placebo prin două mecanisme psihologice distincte. Primul este așteptarea conștientă: o persoană informată că un tratament va reduce durerea tinde să raporteze o ameliorare, chiar dacă substanța administrată este inertă.
Al doilea mecanism este condiționarea, similară celei descrise de Ivan Pavlov la câini. Dacă un pacient a luat repetat un medicament real asociat cu un anumit gust sau ritual de administrare, organismul poate declanșa un răspuns fiziologic asemănător doar la simpla repetare a ritualului, chiar și atunci când substanța activă lipsește.
Studiile clinice și limitele metodei
Efectul placebo este suficient de constant încât agențiile de reglementare îl folosesc frecvent ca reper de comparație pentru medicamente noi, prin studii dublu-orb controlate cu placebo. Nu este însă o cerință universală: în multe indicații, mai ales acolo unde un tratament eficient există deja și privarea de el ar fi neetică, studiile compară medicamentul nou cu un tratament activ deja aprobat, inclusiv prin design-uri de non-inferioritate.
