Nivelul scăzut al apei din râuri precum Elba, Rinul și Dunărea a readus la suprafață, în această vară, bolovanii cunoscuți drept „pietrele foametei” — repere vechi de secole care marchează perioadele de secetă extremă. Cea mai cunoscută dintre ele, aflată lângă orașul ceh Děčín, poartă un mesaj în limba germană: „Dacă mă vezi, plângi”.
Ce sunt pietrele foametei
Pietrele foametei, numite „Hungersteine” în germană, sunt bolovani așezați pe albia unor râuri europene. În mod normal rămân sub apă, ascunși privirii, și devin vizibili doar atunci când nivelul scade dramatic, în perioadele de secetă prelungită.
Spre deosebire de marcajele care indică nivelurile maxime ale unei ape, aceste pietre arată exact opusul: punctul cel mai jos la care a ajuns râul. Timp de secole, comunitățile riverane au gravat pe ele date sau scurte inscripții, ori de câte ori albia Elbei, a Rinului sau a Dunării a scăzut dramatic.
Mesajul de la Děčín
Cea mai cunoscută piatră a foametei se află pe cursul Elbei, lângă orașul Děčín, în Cehia, aproape de granița cu Germania. Pe ea este gravată, în germană, fraza „Wenn du mich siehst, dann weine” — „Dacă mă vezi, plângi”.
Inscripția a fost cerută de un localnic, F. Mayer, hangiu și barcagiu pe Elba, în timpul secetei din 18 iulie 1904. Ironia sorții a fost cât pe ce să anuleze intenția lui: autoritățile responsabile de navigația pe râu au vrut să elimine atunci pietrele și alte obstacole din albie, pentru a facilita transportul fluvial. Piatra de la Děčín a supraviețuit acelei intervenții.
O istorie de secole, nu doar un simbol
Cercetătorul Bernd Gross a reconstituit istoria pietrei de la Děčín în studiul „Die Botschaft der Hungersteine” („Mesajul pietrelor foametei”), publicat în 2019, pe baza unor articole de ziar, cărți poștale și documente locale. Potrivit lucrării, marcajele de pe piatră datează cel puțin din secolul al XVI-lea, iar șirul de ani gravați include 1616, 1746 și 1842.
Gross a mai identificat, în presa anilor 1890, mențiuni despre o altă piatră a foametei, aflată în amonte, lângă localitatea Techlovice, cu o inscripție și mai directă: „Am plâns — plângem — și veți plânge”. Cercetătorii care au studiat fenomenul au ajuns la concluzia că majoritatea inscripțiilor aveau rolul de a consemna exact cât de mult scăzuse apa, nu doar de a comemora anii secetoși.
Fenomenul nu se limitează la Cehia. De-a lungul Elbei, în Germania, există zeci de astfel de pietre — la Dresda, Pirna sau Meißen —, unele purtând inscripții adăugate recent. Lângă orașul Pirna, în zona Oberposta, o piatră are gravate peste 20 de date, cea mai veche datând din 1707; alta a primit un nou marcaj abia în 2018, ca semn al secetei din acel an.
Un semnal recurent al secetelor europene
Piatra de la Děčín și-a câștigat faima mai ales datorită mesajului ei, perceput ca prevestitor. Reapariția ei în timpul secetelor din 2020 și din 2022 a atras din nou atenția presei europene, care a descris inscripția drept „înfricoșătoare” sau un „vestitor al vremurilor grele”.
În această vară, seceta a afectat din nou mai multe zone din Europa Centrală, iar nivelul scăzut al râurilor a scos la iveală atât piatra de la Děčín, cât și alte repere similare din bazinul Elbei. Specialiștii care au studiat aceste pietre subliniază însă că ele nu sunt profeții, ci simple înregistrări istorice: dovezi că apele europene au mai trecut, de multe ori, prin perioade la fel de dificile.
