Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Cronică de film

Coyote vs. Acme: cronica filmului salvat de fani

Am ieșit de la „Coyote vs. Acme" cu senzația că am văzut ceva ce nu credeam că mai există: un film cu personaje animate și actori reali care are, în egală măsură, glume bune și o poveste cu miez.

de Lucian Dinu · · Asistat de AI ·

Standuri promoționale pentru filmul Coyote vs. Acme la Cinema City, cu afișul filmului și un decupaj al personajului Road Runner
Standuri promoționale pentru filmul Coyote vs. Acme la Cinema City, cu afișul filmului și un decupaj al personajului Road Runner

Am ieșit de la „Coyote vs. Acme" cu senzația că am văzut ceva ce nu credeam că mai există: un film cu personaje animate și actori reali care are, în egală măsură, glume bune și o poveste cu miez.

Este amuzant fără să se bazeze exclusiv pe nostalgia publicului, spectaculos fără să transforme efectele vizuale în principalul punct de atracție și suficient de emoționant încât Wile E. Coyote, personajul pe care l-am văzut pierzând de mii de ori, să devină un improbabil simbol al perseverenței.

În sala de cinema, reacția a fost exact ce speram: zâmbete și râsete continue, o stare generală de bine care s-a simțit de la primele scene. La apariția fiecărui personaj-surpriză din galeria Looney Tunes, toată sala a exclamat, ca un singur om - genul de reacție colectivă pe care rar o mai vezi la un film din 2026.

Filmul a avut premiera americană pe 28 august 2026 și ajunge în cinematografele din România pe 11 septembrie, distribuit de Bad Unicorn, la capătul unui traseu aproape la fel de zbuciumat precum aventurile personajului principal. Ceea ce i s-a întâmplat producției în lumea reală seamănă izbitor cu destinul Coiotului: a fost lovită, abandonată și aproape aruncată în prăpastie, dar s-a ridicat și a încercat din nou.

Un film Looney Tunes în care au fost primiți și câțiva oameni

Producțiile care combină actori reali cu personaje animate sunt greu de realizat și chiar mai greu de făcut credibile.

„Who Framed Roger Rabbit" rămâne, la peste 35 de ani de la lansare, exemplul de referință. Combinația dintre Bob Hoskins și personajele animate a funcționat deoarece creatorii au tratat proiectul ca pe un film adevărat, nu ca pe un simplu pretext pentru efecte vizuale. „Space Jam", cu Michael Jordan, a mizat pe aceeași întâlnire dintre o vedetă reală și universul Looney Tunes, iar continuarea cu LeBron James a repetat formula fără să mai producă același sentiment de noutate. „Cool World", cu Kim Basinger și Brad Pitt, a mers într-o direcție mult mai adultă și a rămas un experiment marginal, mai puțin cunoscut publicului larg. Într-un registru asemănător de nostalgie readusă pe ecran, am scris recent și despre cum readuce „Stăpânii Universului" personajele He-Man în cinema.

„Coyote vs. Acme" reușește pentru că schimbă perspectiva. Nu se simte ca un film live-action în care apar, din când în când, personaje Looney Tunes. Se simte invers: ca un film Looney Tunes în care au fost primiți și câțiva actori reali. Wile E. Coyote nu este un element decorativ și nici un pretext pentru ca vedetele din distribuție să intre într-o lume animată. El este personajul principal, iar povestea îi aparține.

După zeci de ani în care rachetele, dinamita, magneții, arcurile și celelalte produse comandate de la ACME s-au întors împotriva lui, Coyote ajunge la o concluzie surprinzătoare: poate că problema nu este întotdeauna planul său. Poate că produsele sunt defecte. Așa că decide să facă ceva ce nici Road Runner nu ar fi anticipat: angajează un avocat și dă în judecată compania ACME.

Premisa este absurdă, dar tratată cu seriozitatea necesară pentru ca umorul să funcționeze de două ori: o dată ca slapstick, prin exploziile și accidentele specifice desenelor animate, și încă o dată ca satiră la adresa corporațiilor, a avocaților și a sistemelor construite pentru a-l descuraja pe cel lipsit de putere.

Nu voi spune cum se încheie procesul și nici dacă Wile E. ajunge vreodată să-l prindă pe Road Runner. Filmul își merită surprizele, iar aparițiile personajelor clasice sunt mai savuroase atunci când nu sunt dezvăluite înainte - pot doar confirma că sala a reacționat exact așa cum speri să reacționeze la o astfel de apariție.

Din paginile revistei The New Yorker în sala de judecată

Ideea nu a fost inventată special pentru film. Povestea pornește de la textul satiric „Coyote v. Acme", publicat de Ian Frazier în The New Yorker, în februarie 1990. Autorul a imaginat o acțiune juridică în care Wile E. Coyote cere despăgubiri companiei ACME pentru toate rănile provocate de produsele sale defecte, descriind exploziile, căderile în prăpastie și accidentele imposibile cu limbajul riguros al unui proces adevărat. Ceea ce în animațiile lui Chuck Jones era o simplă glumă devenea probă într-un dosar despre vătămare corporală, suferință psihică și pierderi financiare. Articolul a devenit, în timp, un mic clasic al satirei americane.

James Gunn a readus ideea în atenția Hollywoodului în 2015, după succesul „Guardians of the Galaxy". Dezvoltarea oficială a filmului a început în 2018, cu Dave Green la regie și Samy Burch la scenariu, pe baza unei povești la care au contribuit și James Gunn și Jeremy Slater.

Green a înțeles că premisa ar fi putut susține ușor o scenetă de 15 minute, dar nu neapărat un lungmetraj de 101 minute. Pentru ca povestea să funcționeze, Coyote trebuia privit nu doar ca sursa fiecărei glume, ci ca un personaj cu o motivație adevărată. Dincolo de obsesia sa pentru Road Runner, Wile E. are o calitate profund umană: nu renunță niciodată. Oricât de spectaculos ar eșua un plan, el se ridică, desenează o nouă schiță și comandă alt produs ACME. Perseverența care, timp de zeci de ani, a fost sursa comediei devine acum sufletul filmului.

Actorii și partenerul care nu rostește niciun cuvânt

Will Forte îl interpretează pe Kevin Avery, un avocat specializat în accidente, aflat într-un moment modest al carierei - genul care își promovează serviciile pe panouri publicitare și acceptă un caz pe care nimeni altcineva nu l-ar lua în serios. Rolul său este probabil cel mai dificil din film, pentru că Forte petrece o mare parte a poveștii alături de un personaj care nu vorbește și care, în momentul filmărilor, nici măcar nu exista în forma pe care o vedem pe ecran.

Cu toate acestea, relația dintre Kevin și Coyote devine inima filmului. Avocatul descoperă treptat că noul său client nu este doar personajul sortit să piardă fiecare urmărire, ci o ființă capabilă să se ridice indiferent de câte ori este învinsă. Forte reușește să construiască această relație fără să transforme componenta emoțională într-una artificială sau exagerat de sentimentală.

De cealaltă parte se află Buddy Crane, avocatul companiei ACME, interpretat de John Cena. Este puternic, elegant, intimidant și suficient de sigur pe sine încât să pară adversarul în fața căruia un om obișnuit ar renunța înainte de începerea procesului. Cena își folosește fizicul impunător și imaginea de vedetă cu multă autoironie, acceptă logica absurdă a universului Looney Tunes și nu încearcă să facă această lume mai realistă decât trebuie. Tocmai de aceea personajul său funcționează.

Lana Condor o interpretează pe Paige Avery, nepoata lui Kevin, care se implică în investigarea cazului. Distribuția îi mai include pe P.J. Byrne, Tone Bell, Martha Kelly și Luis Guzmán. Eric Bauza, una dintre vocile importante ale universului Looney Tunes contemporan, dă glas mai multor personaje animate. Wile E. Coyote rămâne însă fidel tradiției sale: nu are nevoie de cuvinte pentru a transmite ce gândește și ce simte.

Cum joci alături de un personaj care nu există pe platou

Filmările principale au avut loc între martie și mai 2022, în Albuquerque și în alte zone din New Mexico. Acțiunea este plasată tot în Albuquerque, astfel încât orașul nu funcționează doar ca decor, ci devine o parte a lumii filmului, potrivit Albuquerque Film Office.

Una dintre cele mai mari provocări a fost interacțiunea dintre actorii reali și personajele care urmau să fie adăugate ulterior prin animație. Dave Green nu a vrut ca Forte, Cena și Condor să vorbească privind aproximativ către un punct gol, așa că echipa a construit o marionetă Wile E. Coyote în mărime naturală, folosită la repetiții și la primele duble pentru ca actorii să aibă un partener real și să știe exact unde să privească. Marioneta a fost manevrată de Dave Barclay, păpușar format în tradiția companiei lui Jim Henson, care lucrase la „The Dark Crystal" și la realizarea personajului Jabba the Hutt. După primele duble, marioneta era îndepărtată, iar actorii trebuiau să refacă scena păstrând fiecare privire și reacție, ca și cum personajul animat s-ar fi aflat în continuare lângă ei - regizorul a descris procesul într-un interviu despre realizarea filmului.

Efortul se vede pe ecran. Actorii nu par că interpretează separat de personajele animate, iar cele două lumi se întâlnesc cu o naturalețe rară în producțiile hibride.

Nostalgia nu devine o simplă paradă de personaje

Marea reușită a filmului este că nu se mulțumește să aducă pe ecran cât mai multe personaje cunoscute pentru a obține aplauzele publicului. Aparițiile Looney Tunes sunt integrate în poveste și construite ca glume, nu ca simple bife de fan-service. Filmul își amintește de trecut, dar nu rămâne blocat în el - o abordare pe care am regăsit-o și în alte producții recente din lista de filme din 2025 care demonstrează că originalitatea nu a dispărut din industrie.

Road Runner continuă să fie prezența imposibil de prins care alimentează obsesia lui Wile E. Coyote. Personajele clasice care apar pe parcurs păstrează energia și personalitatea desenelor originale, chiar dacă sunt plasate într-o poveste contemporană. Pentru spectatorii care au crescut cu aceste animații, filmul funcționează ca o reîntâlnire cu niște personaje despre care poate nu mai credeau că vor fi tratate vreodată cu atâta grijă - de acolo veneau, probabil, exclamațiile din sală la fiecare apariție-surpriză.

Pentru copiii care le descoperă acum, povestea funcționează și fără acest bagaj nostalgic. Comedia fizică, dinamita, capcanele și imposibilele legi ale universului Looney Tunes nu au nevoie de explicații. Mai important, filmul are suficientă substanță pentru a sta în picioare chiar și fără avalanșa de referințe.

Filmul pe care Warner Bros. a vrut să-l îngroape

Povestea filmului din afara ecranului este aproape la fel de spectaculoasă precum cea din sala de judecată. „Coyote vs. Acme" trebuia să fie lansat inițial pe 21 iulie 2023. În aprilie 2022, Warner Bros. l-a retras din calendar și a oferit acea dată filmului „Barbie", fără să stabilească o nouă premieră pentru aventura lui Wile E. Coyote - chiar în perioada în care fuziunea dintre WarnerMedia și Discovery ducea la formarea Warner Bros. Discovery, sub o conducere concentrată pe reducerea costurilor.

Pe 9 noiembrie 2023, studioul a anunțat că renunță și la lansarea „Coyote vs. Acme", deși filmul era terminat și obținuse rezultate foarte bune la proiecțiile-test. Presa americană a legat decizia de intenția companiei de a înregistra o reducere fiscală estimată la aproximativ 30 de milioane de dolari - în logica rece a contabilității corporatiste, filmul putea deveni mai valoros nelansat decât prezentat publicului. Ironia era greu de ignorat: un film despre un personaj neînsemnat care luptă împotriva unei corporații lipsite de empatie era abandonat chiar de corporația care îl produsese.

La câteva zile după anulare, echipa s-a reunit pentru ceea ce Lana Condor avea să numească mai târziu o „proiecție funerară" - actorii și creatorii vedeau filmul despre care credeau că publicul nu va avea niciodată voie să-l descopere.

Fanii au refuzat să lase filmul să dispară

Anularea a provocat un val de reacții în industria cinematografică și în rândul fanilor. Mesajele #ReleaseCoyoteVsAcme și #SaveCoyoteVsAcme s-au răspândit pe rețelele sociale, iar regizori, scenariști, animatori și actori au criticat public ideea ca ani de muncă artistică să fie șterși pentru obținerea unui avantaj financiar. Presiunea a avut efect: la numai câteva zile după anunț, Warner a revenit parțial asupra deciziei și a permis ca filmul să fie prezentat altor cumpărători.

Netflix, Amazon MGM Studios, Apple Studios și Paramount s-au numărat printre companiile interesate, dar negocierile din 2024 s-au blocat din cauza prețului cerut de Warner, estimat între 75 și 80 de milioane de dolari. Salvarea a venit în martie 2025, când distribuitorul independent Ketchup Entertainment - care preluase anterior și „The Day the Earth Blew Up", cealaltă producție Looney Tunes abandonată de Warner - a cumpărat drepturile globale pentru o sumă estimată la aproximativ 50 de milioane de dolari. Compania nu a ascuns filmul într-un catalog digital, ci i-a oferit șansa pentru care creatorii și fanii luptaseră: o lansare adevărată în cinematografe.

Când filmul și personajul principal au aceeași poveste

„Coyote vs. Acme" păstrează energia anarhică a animațiilor Looney Tunes: explozii, urmăriri, dinamită, capcane imposibile și accidente care sfidează orice lege a fizicii. În același timp, nu se mulțumește să reproducă mecanic glumele copilăriei noastre. Procesul împotriva ACME devine o satiră la adresa marilor corporații, a lăcomiei și a sistemelor construite pentru a-l descuraja pe cel lipsit de putere - companii care poate nu fac întotdeauna ceva ilegal, dar iau decizii profund lipsite de moralitate atunci când profitul devine mai important decât oamenii.

Din acest motiv, povestea reală a producției nu poate fi separată complet de ceea ce vedem pe ecran. Wile E. Coyote a fost întotdeauna personajul care pierde. Aici, fără să-i fie schimbată personalitatea și fără să înceapă brusc să vorbească, el capătă profunzime. Încăpățânarea devine perseverență. Eșecurile repetate devin dovezi ale curajului. Urmărirea absurdă de-o viață se transformă într-o poveste despre refuzul de a abandona ceea ce contează.

Exact același lucru s-a întâmplat cu filmul său. A fost scos din calendar, abandonat de studioul care îl finanțase și amenințat cu dispariția. Regizorul, actorii, animatorii și fanii au refuzat însă să accepte acel deznodământ.

Poate că filmul nu este perfect. Unele momente pot părea construite special pentru spectatorii care cunosc deja universul Looney Tunes, iar povestea juridică nu are întotdeauna rigoarea unui film clasic de tribunal. Dar acestea sunt observații minore într-o producție care reușește să fie amuzantă, inventivă și sinceră - și care, judecând după reacția din sală, își atinge scopul exact acolo unde contează cel mai mult.

Un film care merită văzut pe marele ecran

„Coyote vs. Acme" merită văzut pentru respectul cu care tratează universul Looney Tunes, pentru combinația reușită dintre animație și live-action și pentru relația improbabil de emoționantă dintre Kevin Avery și clientul său necuvântător. Merită văzut pentru Will Forte, care reușește să construiască o prietenie credibilă cu un personaj care nu exista fizic pe platou, și pentru John Cena, care transformă avocatul unei corporații într-un adversar carismatic și suficient de exagerat pentru această lume.

Mai ales, merită văzut pentru că simpla sa existență reprezintă o victorie.

Fanii nu au lăsat filmul să fie uitat. Actorii, animatorii, scenariștii și regizorii nu au acceptat în tăcere ca munca lor să dispară. Iar un distribuitor independent a demonstrat că, uneori, curajul de a salva o poveste valorează mai mult decât calculele financiare ale unui gigant.

Wile E. Coyote nu a renunțat niciodată.

Nici oamenii care au realizat filmul nu au renunțat.

De această dată, nici publicul nu a renunțat la el - și judecând după zâmbetele din sală, nici n-avea de ce.

„Coyote vs. Acme", regizat de Dave Green, are o durată de 101 minute și ajunge în cinematografele din România pe 11 septembrie 2026.

Nu este doar filmul pe care ACME nu ar fi vrut să-l vezi.

Este filmul pe care Warner Bros. aproape că nu ne-a lăsat să-l vedem.

Și tocmai de aceea merită văzut pe marele ecran.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.