Adio, Mario!
Cei care aruncați cu vorbe grele asupra familiei lui Mario, opriți-vă trei secunde, trageți aer în piept și imaginați-vă că sunteți părinții lui! Mama lui! Atât vă recomand! Trei secunde!
Trei secunde de gol, de întuneric, de prăbușire, de durere intensă și sufocare. Trei secunde în care să vă vedeți copilul mort, rece, țeapăn, cu răni pe care cel mai iscusit anatomopatolog nu le poate ascunde, copil pe care l-ați alăptat, l-ați ținut de mânuțe și l-ați învățat să pășească, copilul are v-a privit în ochi și v-a strigat: mama! Sau tata…
Trei secunde! Apoi, reveniți la viața voastră și… încercați să fiți alții! Mai buni, mai luminoși, mai apropiați de copiii voștri, dacă aveți.
Ziua de azi la Cenei va rămâne întipărită în memoria comunității pentru totdeauna. Tatăl lui Mario, Viorel Berinde, a fost adus sub escortă de la Penitenciarul „Popa Șapcă” din Timișoara, pentru a-și conduce fiul pe ultimul drum.
Când a coborât din mașină și și-a văzut copilul în sicriu, totul s-a transformat într-un moment de durere pură. „Marioooo! Marioooo!”, striga bărbatul lângă groapa fiului său, cu lacrimi care nu se mai opreau.
Întreaga mulțime a rămas impietrită. Oamenii plângeau în tăcere, colegii de școală ai lui Mario șopteau printre lacrimi, chiar polițiștii și jandarmii prezenți au fost vizibil afectați de scena dramatică. De piatră să fii și tot te-ai sfârâma în bucăți de milă!
O tăcere apăsătoare a cuprins capela și împrejurimile, risipită doar de strigătul sfâșietor al tatălui: „Marioooo, Mariooo!”
Mama lui Mario, devastată
Mama adolescentului, care și-a crescut singură fiul după divorț, a fost copleșită de durere. Prietenii familiei spun că nu putea vorbi, doar plângea încontinuu, în timp ce rudele încercau să o susțină. Mario își dorea să-l vadă pe tatăl său eliberat, dar destinul nu i-a mai oferit această șansă.
Comunitatea, martoră la suferință
La capela din Cenei s-au adunat sute de oameni – vecini, prieteni, colegi de școală, oameni simpli – toți uniți de durerea pierderii lui Mario. Sicriul a fost depus în groapă și toată lumea plângea….
Imaginea părinților lui Mario în genunchi, plângând și îmbrățișându-se lângă coșciug, a sfâșiat inimile tuturor…
Filmul tragediei
Mario, un băiat de 15 ani, a fost ucis de doi colegi – un băiat de 15 ani și altul de 13 – din gelozie și invidie. Minorul de 15 ani a fost arestat preventiv, iar cel de 13 ani nu poate fi tras la răspundere penală conform legii.
Comunitatea a rămas șocată de cruzimea crimei, iar cazul a readus în atenția publică dezbaterea privind răspunderea penală a minorilor. Petiția „Legea Mario” cere modificarea Codului penal pentru infracțiuni extrem de grave comise de minori.
Durere sfâșietoare
Astăzi, Cenei a plâns un băiat și a trăit suferința unui tată care a strigat pentru tot ce i s-a luat: copilul, visurile și speranța. Durerea lui Viorel Berinde ne amintește, brutal și fără echivoc, cât de fragilă este viața și cât de mult rău poate face invidia și cruzimea. În fața acestei tragedii, cuvintele par să nu mai aibă putere, iar tăcerea și lacrimile devin singura mărturie a unei suferințe care nu va dispărea niciodată.
Adio, Mario! Dumnezeu să te odihnească!
DFM 24 ianuarie, 2026
