Crima politică ce a zguduit Iașiul în 1924: Cum și de ce l-a ucis C.Z. Codreanu pe prefectul Constantin Manciu?
Istoria Iașiului este presărată cu momente tensionate, dar puține au lăsat o rană atât de adâncă precum evenimentele din 25 octombrie 1924, când orașul a devenit scena celei mai grave crime politice din România de după asasinarea premierului Barbu Catargiu, în 1862.
În centrul poveștii se află două personaje aflate pe poziții opuse ale unei confruntări escaladate în timp: Constantin Manciu, prefectul Poliției Iași, și Corneliu Zelea Codreanu, liderul Ligii Apărării Național Creștine (LANC), o organizație extremistă fondată în 1923.
Ani de tensiuni și violențe
Conflictul dintre cei doi nu a izbucnit brusc. De-a lungul anilor, relația dintre Poliție și gruparea lui Codreanu s-a deteriorat progresiv, alimentată de multiple episoade violente. Studenți ieșeni apropiați de LANC au acuzat că au fost bătuți în beciurile Poliției, iar chiar Codreanu fusese agresat în public, pe strada Lăpușneanu, în aprilie 1924. Câteva luni mai târziu, incidentul s-a repetat în Piața Unirii, unde acesta a fost lovit de comisarul Eugen Clos, omul de încredere al prefectului Manciu.
Atmosfera devenise explozivă. În mai 1924, forțe considerabile — 200 de soldați și 40 de polițiști — au descins la sediul LANC din Ungheni, arestând zeci de tineri. Numeroși studenți au primit ulterior certificate medico-legale pentru bătăile suferite, iar unul dintre ei, studentul Comerzan, l-a acționat în instanță pe Manciu. Procesul, desfășurat în octombrie 1924, a fost tensionat, cu acuzații dure și confruntări verbale nemaiîntâlnite.
Momentul decisiv: 25 octombrie 1924
La finalul uneia dintre ședințele de judecată, conflictul latent a explodat. La ieșirea din sediul Judecătoriei Ocol 2 Iași, Codreanu l-a împușcat mortal pe prefectul Constantin Manciu. În agitația care a urmat, liderul LANC a rănit și alți doi polițiști — comisarul Eugeniu Clos și subcomisarul Gheorghe Hușanu — care au supraviețuit.
Asasinatul a polarizat România într-un mod fără precedent. Criminalul s-a predat imediat și a fost încarcerat la închisoarea Galata, unde a declarat că ar fi acționat în legitimă apărare, susținând că fusese lovit și amenințat.
Un proces care a divizat țara
Procesul lui Codreanu a devenit un simbol al tensiunilor politice interbelice. Strămutat de la Iași la Focșani, apoi la Turnu Severin, din cauza presiunilor publice, el a generat un val uriaș de susținere. Peste 10.000 de oameni s-au adunat la pronunțarea verdictului, iar instanța a primit aproape 20.000 de cereri de participare în apărare.
În cele din urmă, Codreanu a fost achitat, instanța considerând că a tras „în legitimă apărare”. Decizia a rămas una dintre cele mai controversate hotărâri judiciare din perioada interbelică.
Corneliu Zelea Codreanu, devenit ulterior unul dintre cei mai influenți politicieni ai României interbelice, a murit violent în 1938, în pădurea Tâncăbești, în timp ce era transportat spre închisoarea Jilava. Oficial, moartea sa a fost atribuită unei tentative de evadare.
Ecoul unei tragedii care a modelat istoria
Asasinarea prefectului Constantin Manciu a marcat profund istoria Iașiului și a deschis un capitol tulburător al politicii românești. A fost un moment care a evidențiat fragilitatea ordinii publice, radicalizarea crescândă a tinerilor și clivajele sociale ce aveau să se agraveze în anii următori.
În memoria orașului, 25 octombrie 1924 rămâne ziua în care tensiunile politice au degenerat în moarte, transformând Iașiul în scena uneia dintre cele mai dramatice crize ale României interbelice.
Garda de Fier și Corneliu Zelea Codreanu — istoria unei mișcări extremiste și violente
Corneliu Zelea Codreanu, supranumit „Căpitanul” de adepții săi, a fost fondatorul Legiunii Arhanghelului Mihail, cunoscută mai târziu ca Garda de Fier, în 1927. Codreanu deținea control absolut asupra organizației până în 1938, transformând mișcarea într-o forță politică și paramilitară ce combina naționalismul radical, credința ortodoxă și ură etnică și rasială.
Încă din studenție, Codreanu s-a implicat în acțiuni anticomuniste și antisemitice, participând la proteste și manifestații împotriva comunităților evreiești și a susținătorilor democrației. În 1923, el a fondat Liga Apărării Naționale Creștine (LANC), o organizație de extremă-dreapta, iar mai târziu a constituit Legiunea, promovând o doctrină dictatorială care considera democrația un factor de slăbire a națiunii.
Violența era un instrument politic declarat de Codreanu. Antisemitismul era central în ideologia legionară, iar democrația era considerată periculoasă și divizivă. Programul politic al Gărzii de Fier urmărea instaurarea unui regim autoritar, unde violența și teroarea erau acceptate ca mijloace de apărare a „neamului” și credinței.
Mișcarea nu s-a limitat la retorică: au fost comise asasinate și alte acte violente, inclusiv uciderea unui prim-ministru în 1933.
Chiar după moartea sa, ideologia și metodele Gărzii de Fier au continuat să influențeze politica României, iar Mișcarea Legionară a rămas un simbol al terorismului politic, antisemitismului și violenței împotriva minorităților și a opoziției.
DFM 3 decembrie 2025
