Anual, pe data de 25 noiembrie este marcată ZIUA INTERNAȚIONALĂ PENTRU ELIMINAREA VIOLENȚEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR.
Premierul Ilie Bolojan a ieșit public cu un mesaj dur în această zi — mesaj care, într-o lume ideală (și normală!), ar trebui să fie urmat și de acțiuni pe măsură.
„Fiecare caz de femicid este o dramă socială și un semnal că statul român trebuie să facă mai mult”, a spus premierul, condamnând ferm abuzurile asupra fetelor și femeilor. Declarația vine într-un moment în care România numără 51 de cazuri de femicid doar în acest an, cifră care ar trebui să zguduie orice instituție responsabilă cu protejarea victimelor.
Bolojan a punctat că legislația trebuie să protejeze persoanele vulnerabile, să pedepsească mai aspru agresorii și să descurajeze din start discriminarea, hărțuirea și orice formă de violență. Până aici, bine. În teorie sună impecabil.
În practică? Rămâne de văzut.
Ce promite Guvernul?
Premierul a prezentat câteva modificări legislative aflate în lucru, printre care:
- prelungirea automată a ordinului de protecție provizoriu până la decizia instanței;
- posibilitatea de a cere un nou ordin de protecție dacă riscul persistă;
- eliminarea posibilității ca victima să renunțe la cerere (pentru că știm cu toții câți agresori „conving” victimele să renunțe);
- continuarea anchetei chiar și atunci când victima își retrage plângerea în cazurile de violență domestică din culpă.
În plus, polițiștii ar urma să-l ducă pe agresor direct în fața procurorului dacă acesta încalcă un ordin de protecție.
Sunt, într-adevăr, pași necesari.
Dar… vor fi și suficienți?
Premierul a recunoscut că legea, oricât de bine ar suna, nu valorează mare lucru dacă instituțiile nu acționează rapid și coerent:
„Oprirea agresorilor la timp înseamnă vieți salvate”, a spus Bolojan.
Perfect adevărat. Doar că noi, ca societate, nu doar că am auzit fraza asta de zeci de ori… am și văzut de zeci de ori cum NU se întâmplă.
El a mai adăugat că e esențial ca femeile să poată suna la 112 cu încrederea că vor primi ajutor profesionist, nu un ping-pong între instituții — acel „noi n-avem competență, sunați în altă parte” care a costat vieți.
Ce rămâne în aer?
Fiecare ministru, fiecare premier a vorbit frumos despre protejarea victimelor. Și totuși România rămâne o țară în care:
- femeile sunt întoarse acasă cu „mergeți și împăcați-vă”,
- agresorii primesc avertismente în loc de consecințe reale,
- iar victimele au de demonstrat că sunt în pericol, nu agresorii că sunt periculoși.
Societatea civilă continuă să tragă semnale de alarmă, iar premierul însuși recunoaște valoarea colaborării cu ONG-urile. Semn bun — dacă nu rămâne doar în comunicat.
Schimbările propuse sunt, fără îndoială, necesare. Sună bine. Sună corect. Sună ca și cum cineva a înțeles, în sfârșit, ce nu funcționează.
Dar noi, cei care am văzut ani la rând cum femeile cer ajutor și sunt ignorate, nu mai putem să aplaudăm doar promisiunile!
Așteptăm cu sufletul la gură să vedem dacă și cum se va întâmpla asta…
pentru că, de obicei, femeile care reclamă violența unui soț abuziv NU SUNT CREZUTE.
Și până când realitatea nu va contrazice această frază, orice reformă rămâne doar un paragraf frumos într-un comunicat de presă.
DFM 25 noiembrie 2025
