Joi dimineață, președintele Nicușor Dan a mers la fostul club Colectiv. Nu a anunțat presa, nu a făcut declarații. A depus o coroană de flori, a aprins o lumânare și a plecat în tăcere. Zece ani au trecut de la noaptea care a ars o generație întreagă — la propriu și la figurat.
Pe 30 octombrie 2015, România a trăit cea mai neagră noapte a sa din ultimele decenii. 65 de tineri și-au pierdut viața, zeci de alții au rămas cu trupurile mutilate și sufletele sfâșiate, iar o țară întreagă a ieșit în stradă cerând dreptate. Zece ani mai târziu, mulți dintre cei vinovați nu au plătit, iar rănile nu s-au închis.
„30 octombrie 2015, clipa în care România a ars colectiv. 65 de vieți au fost curmate, 65 de oameni cu familii, iubiri, profesii, povești. Nu știm nici acum câți ar fi putut fi salvați dacă nu «aveam de toate». Și nu putem uita”, au transmis organizatorii marșului comemorativ din București, organizat astăzi de mai multe organizații civice.
Sute de oameni sunt așteptați să iasă în stradă, în tăcere sau în lacrimi, pentru a cere din nou dreptate.
„Dosarele clasate și sentințele anulate nu sunt justiție! Victimele merită ca vinovații să plătească. România merită ca toți cei care au făcut posibilă tragedia de la #Colectiv să fie trași la răspundere. Cei 65 merită dreptate. Vocile lor au tăcut, dar noi putem încă să strigăm”, au mai transmis organizatorii.
„Promisiunile nu pot rămâne doar material de arhivă” – mesajul președintelui
După vizita sa la Colectiv, președintele Nicușor Dan a transmis un mesaj emoționant pe Facebook, în care a vorbit despre datoria morală a României de a nu uita și de a continua reformele născute din acea tragedie.
„Se împlinesc astăzi 10 ani de la tragedia care a schimbat România pentru totdeauna. Zece ani de când 65 de tineri și-au pierdut viața, iar mulți alții poartă încă, în trup și suflet, cicatricile acelei nopți. (…) Colectiv rămâne oglinda unui stat care nu a funcționat și s-a ghidat de prea multe ori după principiul «merge și așa». (…) România nu are centrele pentru marii arși complet funcționale, multe spitale încă se luptă cu lipsuri acute, iar problema infecțiilor nosocomiale a rămas nerezolvată. Promisiunile asumate atunci nu pot rămâne doar material de arhivă.”
