În Onești, un oraș liniștit doar în aparență, teroarea a avut un chip și un nume: Robert Lupu. Zeci de ani, acest bărbat a circulat nestingherit prin comunitate, cunoscut de toți, temut de mulți, dar oprit de nimeni. Era „genul de om despre care știe tot orașul”, dar despre care nimeni nu vorbește cu voce tare. Până când a fost prea târziu. Până când Teodora Marcu a murit.
Avocata Elena Pașcu Apăvăloaie, președinta PNL Onești, a fost una dintre puținele persoane care au îndrăznit să rupă această tăcere, într-o postare publică în care a descris ani întregi de frică, complicitate și indiferență. „Pe Robert Lupu cred că-l știa tot Oneștiul. De mai bine de 30 de ani, nimeni nu a avut ac de cojocul lui.” Meseria de taximetrist îi permitea să aibă contact ușor cu tinere, să le racoleze, să le controleze. Se știa că făcea asta. Dar oamenii tăceau.
În 2021, o fată minoră a avut curajul să vorbească. A cerut și a primit un ordin de protecție. Era terorizată. Familia ei, la fel. Robert Lupu avea deja o armă și nu se sfia să o folosească pentru amenințare. Elena Apăvăloaie a fost avocata care a reprezentat-o. Știa ce fel de om era Lupu. A tras semnale de alarmă. Nimeni nu a reacționat.
Tăcerea era generalizată. Într-un oraș mic, unde toți se cunosc, frica este o formă de ordine. Nimeni nu vrea să se pună rău cu cel periculos. Nimeni nu vrea să fie următorul. Dar tocmai această tăcere a permis violenței să crească, să se normalizeze. Să ucidă.
