Autor Adrian Păpăruz
îmi plac diminețile
de duminică
când tu arzi candelă
și aștepți să te sting
sub o pleoapă
iubesc diminețile
de duminică
când îmi calci grațioasă
trecuturile jilave
și le așezi pe umerașe
ador diminețile
de duminică
când singurătatea
mea are liber
și Dumnezeu fluieră psalmi
sub fereastră
duminica mea ești tu…
sfântă
și neagră anorexică nativă
domnișoara Blue de la patru
colecționează papagali
împăiați cu testosteron
absolventă precoce
magna cum laude
de Nirvana la stat
domnișoara Blue
are sufletul tatuat
cu iubiri sălbatice
și inima
cu o cruce de-a-ndoaselea
toți papagalii lumii
exilați
excomunicați
zboară la ea în dormitor
pentru penitență canonică
iar noaptea se autorăstignesc
pe sânii ei
pentru mântuire
domnișoara Blue
sfântă și neagră
le cântă la harpă Ave Maria
le mângâie pineala matern
apoi îi așează pe raftul cu tanga roz
în așteptarea renașterii
pe mine
mă dorește necondiționat
iar uneori mă invită la cină
să-mi arăte autograful lui Dumnezeu
de pe șold
eu sunt temător
sceptic chiar
de cupidoneală pe card
dar de când locurile în rai
s-au scumpit
mă gândesc că n-ar fi atât de rău
până la urmă
să îmi petrec și eu karma
pe raftul cu tanga roz
oricum
harfa ei e serafică.
