Dacă m-ar pune cineva acum să fac același lucru, aș refuza. Dar, la sfârșitul anilor 90, era o distracție pentru mine să lucrez „sub acoperire”. Uneori destul de periculoasă.
În fine. Pe scurt: scriam la mai multe publicații odată, la unele cu pseudonim, c-așa era în presa româneasacă pe atunci și, la un moment dat, primesc ca sarcină să mă infiltrez la un chat erotic. Ău! M-am dus, ce era să fac? Luam bani pentru text, nu?
Racolarea persoanelor care lucrau la linia erotică, chat, video-chat se făcea, de obicei, prin intermediul anunțurilor de la mica publicitate sau pe internet. Posibilele angajate erau ademenite cu un salariu avantajos și o muncă destul de liniștită.
La numărul de telefon descoperit într-un minunat cotidian central mi-a răspuns o voce caldă, masculină. Îi spun că vreau să mă angajez. Zice amabil: „Programul este în trei schimburi și trebuie să aveți între 18 și 45 de ani. Nu uitați să veniți cu o copie după buletinul de identitate, ca să știm și noi cu cine discutăm.”
Când întreb de salariu, tipul se face că are o muscă în ureche și mă invită politicos să vin „la firmă să ne vedem face to face”.
Îmi dă adresa, dar nimic mai mult. E bine și atât.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Ajung într-o dimineață călduroasă la sediul firmei, care este situată într-un bloc din zona fostului cinematograf Lira. Ușa blocului era deschisă. Am urcat.
Mă ajunge din urmă o femeie grăsună, cam la vreo 35 de ani, gospodină în toată regula, cu o paporniță de la Carrefour într-o mână. Se vede că și-a vopsit, recent, părul acasă, în baie, pentru că e mânjită pe frunte și pe urechi. Nădușită, zice: „Donșoară, nu știi matale unde e ăia dă angajează fete care vorbește măscări la telefon, pă bani?”
Până să-i răspund, deja se recomandă: „Pă mine mă cheamă Ileana în buletin, da’ poți să-mi zici Nuți, că așa mă strigă toți.”
Urcăm amândouă, eu din ce în ce mai debusolată, ea din ce în ce mai voioasă, de parcă s-ar duce la cules de micșunele. Pe la etajul 1 dăm de trei zâne frumușele, care fumează. Au o ținută standard: blugi cu talie joasă, ombilicul la răcoare, tricouașe și bluzițe colorate. Una din ele e revoltată: „Păi, vreți să muncesc ca tâmpita în trei șchimburi, fultaim? Mie nu-mi convine! Și ăștia nici nu ne dă bonuri dă masă!”
Când aude așa ceva, prietena mea, Nuți, pare să se sufoce de nervi: „Cum? Nu ne dă bonuri dă masă? Asta nu e bine! Pă mine nu mă primește bărbatu’ fără bonuri dă masă! Am copii dă crescut!” E dezamăgită și din ce în ce mai emoționată. Tremură și-și roade unghiile din carne.
Între timp, mai urcă două femei care vor să se angajeze la aceeași firmă. Eu mă conversez, în șoaptă, cu una din potențialele operatoare care staționează pe hol. O cheamă Cristina și e dulce foc. Face gropițe când râde. Are doar nouă clase de liceu și un iubit „cam enervant”, pentru că nu e de acord cu ea să se angajeze ca „operatoare erotică”.
Intrăm. Într-una din camere sună telefonul. Un bărbat nevăzut ridică receptorul. La capătul firului e o femeie, care precis vrea să știe cum va fi plătită. „Discutăm despre asta la sediu, i se răspunde. Nu, nu vă cerem nici o diplomă de studii. Puteți să aveți și 10 clase, nu ne interesează decât să știți limba italiană sau engleză.”
Lângă Cristina cea cu gropițe mai apare o tipă de vreo 45 de ani. Lată, sănătoasă, voinică, ușor mustăcioasă și cu o palmă cât tigaia. Aprigă muiere, ridică aragazul cu toate oalele pe el, pline cu mâncare. E din București și tocmai a divorțat. A mai fost angajată la sexy-line, știe cu ce se mănâncă asta, e obișnuită cu „operațiunile digitale”. A ieșit la pensie în 1996 „pă caz dă boală” și muncește pe unde apucă, pentru bani. „Bărbatu meu m-a lăsat cu trei copii, a plecat în Spania la căpșuni și s-a încurcat pe acolo cu una din Titu, dusă și ea acolo, tot la muncă. M-am răzbunat. M-am angajat la o firmă de telefonie erotică. Aveam salariu mișto, 300 dă dolari, plus pensia și alocățiili copiilor. Lucram dă noapte. Mă, la început, mi-a fost greu. Nu știam ce se zic, o bunghesc pă engleză nițel, știu ceva spaniolă, că șase luni am cules și io căpșuni. Dup-aia m-am obișnuit. Ce era la gura mea, să te ții! Pentru bani ziceam numai porcării! Era unii care îmi cerea să-i înjur, să-i spurc. Aaa, ce le mai făceam. Mă uitam la poza lu Fane, bărbatu-meu, o țiu cu mine la muncă, și dă-i, Fuck You și Dă puta madre, figlio dă putana, le mergea fulgii! De multe ori, atunci când discutam cu un client, mă gândeam ce fel de mâncare să fac în ziua respectivă, când mă întorc acasă: ostropel sau macaroane?! Ăla gemea la telefon ca un dobitoc, iar eu mă perpeleam în adâncurile sufletului că fiică-mea, Geta, are nevoie de bașcheți noi sau mă gândeam că lu Titi, băiatu mijlociu, tre să-i fac buletin în iulie, că împlinește paișpe ani. Of! Acu am venit la ăștia să mă angajez. Voi ce știți, plătește bine? Că trebuie să-i fac pașaport lu Geta. Are 19 ani și vrea să plece în Spania, tot la căpșuni, la ta-su.”
Le-am lăsat să sporovăie, pentru că mi-a venit rândul la „audiție”. Șeful era un arab.
-Ai mai lugrat la erotig-line?, m-a întrebat.
-Nu!
-Unde-ai mai vozt bână agum?
-Păi am vândut treninguri la magazinul Unirea, pantofi la un butic cu acoperiș verde, fulare tricotate de mamaia, în piața Moghioroș, pastă de dinți, ștrampi mov, chiloți tanga și ace de siguranță…
-Bine, bine, da la galgulatoare de bricepi, jtii ză dezghizi unu, să intri be internet? În limba engleză jdii ză vorbejti? Gâte glaze ai?
-Ăăă, liceul…
-Bine, bine. Ejti măritată?
-Da.
-Și bărbat de lază noabtea ză blegi dân bat?
-Mă lasă, are încredere.
-Băi adunci du o ză vii noabtea. Da ma îndâi vreau ză de brobez, să văd dagă jdii engleză. Ză mă zuni mâine la delefon, ză ne îndâlnim!
Și rânjea așa la mine„ fermecător”, cu toată mustața lui neagră, ca să înțeleg cum e treaba cu probatul.
-Nu puteți să mă probați aici?
-Nu bot! Mai zând ji alde berzoane la inderviu.
„Ptiu, lua-te-ar dracu de tâmpit!” – am gândit, dar am tăcut urât, și m-am ridicat.
N-am semnat nimic, mi-a făcut o copie după buletin, mi-a luat numărul de telefon și atât. Am ieșit rapid.
Nuți era roșie toată.
-Ei, ce ți-a zis ăla? E tânăr? E mișto?
-E voarte mijto! Dar nu gred că mă mai cheamă, îi răspund, molipsindu-mă de la arab.
Nuți m-a privit cu o milă maternă, m-a mângâiat pe umăr și mi-a zis:
-Hai, fată, nu fi amărâtă, las că s-o găsi și pentru tine ceva, pă undeva. Nu dispera! Dă-i în mă-sa dă tânpiți. Hai că intru io. Îl distrug! Doamne-ajută!
DFM- 21 noimbrie 2023
Caricatură preluată de pe facebook.
Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici:
RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001
BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina
Doar dacă vrei!
Mulțumesc!
