Dimitrie Stelaru
Și unde merg?
Știți, poemele – au mucegăit,
vânturile nu mai au aripi,
florile răsar pentru nimeni.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Domnule, mă sufoci,
mă sufoci cu dinții roților –
în praf îmi sapi groapă,
mănânci rotocoalele mele de așezare umană;
domnule, vreau pădurile cu fiare,
lasă-mă plantă crudă în drum
să mă topesc în soare, să-mi vâjâie calul
ca o săgeată pe lângă obrajii înstrăinați.
Și unde merg?
Uite femeia care avea petale roșii în buze,
uite omul ei întunecat
ca o mlaștină unde nu mai stau peștii,
amândoi încovoiați, pânditori –
amândoi negăsind un culcuș
o albie în care să-și limpezească anii tineri.
