Fericirea…
Le-a cumpărat una câte una, cu banii strânși din micul lui salariu de lăcătuș-mecanic. Muncea de la 14 ani, iar la 17 avea o meserie. Și îi plăcea tare mult să citească! Doamne, ce-i mai plăcea! Pe câmp, când era cu vacile la păscut, la școală, în tren, în autobuz, în pauza de masă…
Citea romane clasice, dar, în special, science-fiction. Era înnebunit după nave spațiale, roboți, extratereștri, stele și alte galaxii. La fiecare leafă, își cumpăra, cu un leu, o mică poveste. Până când a strâns vreo 1000 de bucăți. Colecția lui SF.
Prima e din 1957.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
„Dani, să știi că, pentru mine, asta era cea mai mare fericire!”, îmi zicea el. „Să-mi cumpăr, lunar, de la chioșc, poveștile editate de revista Știință și Tehnică. Ce întâmplări fantastice! Am învățat atât de multe din tot ce am citit. Cel mai mult îmi place Isaac Asimov! Ai citit Eu, robotul? Dar și Erikh von Daniken îmi place. Și Frank Herbert, ăla care a scris Dune. Și mulți, mulți alții. Și scriitorii români sunt buni. Horia Aramă, Vladimir Colin, Ion Hobana, Leonida Neamțu, Alexandru Mironov.”
