Vineri seara. Respiră ușurată, săptămîna de lucru s-a terminat. Salută pe toți cei pe care ii întâlnește spre ieșirea de la job urându-le weekend plăcut și iese aproape dansînd din spital. Are ea în minte o melodie, chiar și fără căști în urechi.
E încă soare afară și adulmecă mirosul de toamnă caldă ca un pisoi care explorează lumea. Doar că pentru ea, deși o cunoaște, lumea asta încă îi mai oferă surprize.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Nu grăbește pasul. Cu sufletul plin de cerul albastru și de soare ajunge acasă.
Liniște. E singură și decide să se bucure de asta. Intră la duș și lasă apa să-i curgă pe corp, ca și cum ar putea spăla oboseala ultimelor zile.
„20 de minute ajung!”, decide. Așa că se înfășoară în prosopul moale care miroase a iasomie și defilează chicotind, așa de una singură, spre bucătărie. Lipa lipa…
Întrebarea principală acum e… rosé sau roșu? Desigur că Rochefort + roșu egal love. O mică plăcere vinovată nu a omorât pe nimeni…încă.
Merge în dormitor și preț de jumătate de oră savurează cubulețele de brânză atent tăiate… cu înghițituri mici din Merlot-ul din paharul cu picior fin, în timp ce își masează corpul cu cremă hidratantă.
Îi e somn deja, la ce bun să reziste? La televizor e un film de acțiune pe care l-a mai văzut. Adoarme așa, în prosopul umed…
Deschide ochii la un moment dat, e deja întuneric. Caută în pat cu mâna pătura pe care știe că a adus-o înainte de a adormi. Cumva are impresia că nu e singură. De fapt, nu e.
El e acolo! Mintea îi funcționează frenetic, cum a intrat? Nu avea cheie… apoi zâmbește, e o întrebare stupidă. Defectul lui profesional. Nu e cazul să intre în panică.
