Blog Dana Fodor Mateescu

Lapte de pasăre

Desertul copilăriei Vara, desertul meu preferat era „Lapte de pasăre”. Mama îl prepara delicios și foarte aromat, în două variante: De la Dana Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri. Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! → 1- „Lapte de porumbel alb” – cu cremă de

de Dana Mateescu · ·

Lapte de pasăre
Lapte de pasăre

Desertul copilăriei

Vara, desertul meu preferat era „Lapte de pasăre”. Mama îl prepara delicios și foarte aromat, în două variante:

De la Dana

Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.

Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →

1- „Lapte de porumbel alb” – cu cremă de vanilie și bulgărași spumoși de albuș de ou;

2- „Lapte de cioară” – cu cremă de cacao și norișori pufoși de bezea

(V-am mai spus că mama ne inventa denumiri și povești pentru mâncăruri, pentru ca să nu simțim că uneori bucatele erau mai sărăcăcioase.)

Pentru că mama era renumită în prepararea dulciurilor, mari amatoare ale acestor delicatese erau și prietenele ei.

Dintre acestea, doamna Berta era cea mai nesuferită pentru mine și fratele meu. Nu avea copii, așa că nu știa să se joace cu noi și o acapara pe mama în discuții interminabile, în limba maghiară (limbă pe care nu o prea înțelegeam – vorbeau după părerea noastră „henghele-benghele”). În plus era foarte mâncăciosă, mai ales de dulciuri.

O poreclisem doamna „Ioai, da finom!” pentru că de fiecare dată când mama o servea cu ceva, ea repeta mereu: „Ioai, da finom!”, „Ioai, da finom!” adică „Vai ce buun!”

Într-una din zile, vedem noi (eu și fratele meu) că mama face „Lapte de porumbel alb”. O aromă vanilată plutea în bucătărie și nările noastre fremătau fericite. Fratele meu se freca vesel pe burtă spunându-mi vesel : Papa buun!

Eram nerăbdători, dar știam că acest preparat trebuie să stea la rece câteva ore și de abia apoi se putea mânca.

Mama ne zice :

– Azi vine pe la noi tanti Berta. I-am spus că fac „Lapte de pasăre”.

Auzind această veste, noi ne-am întristat. Urma ca porțiile noastre de dulce să fie mai mici.

No, lasă că rezolvăm noi treaba asta! ne-am zis din priviri noi, frații.

Ne-am privit cu tâlc, am ieșit tiptil din bucătărie și am pus la cale un plan. Când mama nu este atentă, mergem în cămară (acolo era pusă la rece comoara dulce, că frigider nu aveam) și mâncăm pe săturate.

Zis și făcut!

Am mers pe furiș în cămară și am devorat tot „Laptele de porumbel alb”, așa călduț cum era!

Ne-am ales cu oarece probleme digestive, inclusiv dureri de burtă și cu o pedeapsă, dar nesemnificative pentru noi. Eram prea fericiți că de data asta, tanti „Ioai, da finom!” nu a mai apucat să ne reducă porțiile din desertul nostru preferat.

Elena Bonta

17.10.2022

Foto preluare net

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.