Leurda, Ieri am fost prin pădurea de lângă casă. Ne-am plimbat cu biclele toți trei, apoi am cules ghiocei și viorele. Nu vă pot spune cât de frumos a fost, cum cântau păsărelele și cum picau razele soarelui printre mugurii copacilor, gata să plesnească de bucurie!
La un moment dat, un miros puternic, de usturoi, mi-a adus aminte de … leurda. Îmi dădea mama să mănânc când eram mică, îmi făcea salată.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Am privit în jos. La picioarele mele se așternea un covor verde-crud, o adevărată armată formată din soldăței de leurdă. Ce să fac? Să arunc buchețelul de viorele și ghiocei, nu mă îndemna inima. Și mai trebuia să merg și pe bicicletă. Atunci, mi-am umplut buzunarele de la hanorac și de la geacă. M-am blindat cu frunze de leurdă proaspătă. Puțeam a usturoi, dar eram mulțumită.
„Să vedeți ce salată vă fac eu, vouă, la prânz!”, le-am zis băieților.
Și-am plecat acasă. Știam că e o plantă-minune, un medicament sub formă pură. Să vă zic cum arată, în caz că nu știți: are frunzele sub formă de paloș, verzi, lucioase și puteți să o recunoașteți simplu, după miros. (dacă nu sunteți siguri, rupeți o frunză și frecați-o între degete!).
Leurda conține mai multe substanțe binefăcătoare decât usturoiul (se înrudește cu el), și este mult mai eficientă în tratarea bolilor. Calitățile ei terapeutice i-au făcut pe unii farmaciști să-i ofere titlul de „planta mileniului trei”, cu toate că ea este cunoscută de mii de ani.
Leurda era folosită ca medicament-aliment, care întărea organismul, încă din Grecia antică. Se pare că proprietățile ei terapeutice au fost cercetate și de medicii din Imperiul Roman, care recomandau planta pentru curățarea sângelui și pentru tratarea unui mare număr de boli, de la viermi intestinali până la suferințe ale plămânilor. Și dacii (du-ti, uăi! 🙂 …mâncau leurda pentru a-și vindeca rinichii bolnavi și pentru detoxifiere. Cred și eu, după atâta vin, mergea o „purificare”. 🙂
