Tanti Cornelia, proteza dentară și babalâcii de la Vama Veche
Norocosul 4
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Mi-am făcut un ceai de sunătoare și m-am vârât în pat. Muream de somn! Când să adorm, am auzit bubuituri în apartamentul vecin. Of, Doamne! Nu mai vreau!
Tanti Cornelia, vecina mea, striga după nea Nicu, bărbatu-său. Ea avea 85 de ani, el 90.
„Nicule, unde ți-ai pus, mă, dinții? Trebuie să ți-i dau cu ojă, ai uitat? Mâine e joi, ce dracu`!”
Așa făceau mereu, perverșii dracului, mă disperaseră. Și nu numai pe mine! Sculau în picioare tot blocul, tot cartierul, se auzea până la Romană.
Nea Nicu avea o proteză dentară de pe vremea când debarcaseră aliații în Normandia. Îi căzuse smalțul de pe unii dintre dinți, iar ceilalți se îngălbeniseră. Tanti Cornelia îi dădea cu ojă albă în fiecare joi. El, fiind cam surd și un strop senil, n-o auzea pe nevastă-sa care era foarte insistentă (zodia Berbecului!). Nu te înțelegeai cu ea, nu puteai avea alte idei, gata! Erai mâncat.
Bietul nea Nicu! Plângea ca un copil rămas fără cadou de Crăciun.
Ne-am întâlnit la ghena de gunoi, într-o dimineață:
„Nu mai suport, domnule artist. O să mă spânzur. Mi-am pregătit și funia, una de vapor, am luat-o din Herăstrău când aveam 70 de ani, nu trebuie să am scăpare. Uite-o, am pitit-o acilea, la ghenă. Domnule, am înghițit vagoane de ojă albă, m-a nenorocit femeia asta. E o scorpie cu barbă. Știi ce bărboasă e? O bestie!”
„Niculeee!”
„Hait, că mă strigă! La bună vedere!”
Și fugea.
Îmi era milă de el, dar ce să fac? Nu mă puteam băga în casa omului.
La început, când m-am mutat aici, mă distrau, îmi umpleau nopțile. Mai ales când eram cu Melania, fata care nu putea să facă amor fără să cânte la ukulele, o mai știți, nu? Aia îi trăgea cu ukuleaua, tanti Cornelia striga la bărbatu-său:
„Nicule, scoate dinții! Mâine-i joi!”
„Cine vine?”
„E JOI, boule! Scoate placa! Unde-i oja albă? Am pus-o pe noptieră…”
Am adormit greu, pe la două și ceva. Am visat urât. Se făcea că aveam un concert cu ăia de la Metallica pe scena mare a Ateneului Român, iar tanti Cornelia a apărut din culise cu proteza lui nea Nicu. Spectatorii au început să râdă în hohote, în timp ce nea Nicu se ascundea după marimbafonul meu…
Tot acolo era și Daniela care cosea pe burtă un iepure viu. O iepuroaică. Fătase 25 de pui care aveau proteze dentare… clănțăneau din ele. James Hetfield a lăsat chitara, a luat un pui și a început să cânte la el ca la muzicuță.
Am urlat și… m-am trezit. Era ora 8 și trebuia să plec. Aveam o zi grea.
…
Văzută din afară, viața mea e superbissimă. Mulți mă invidiază sincer. Am o iubită excentrică, frumoasă de pică, doctoriță apreciată, o carieră în ascensiune, prieteni, bani și relații exact unde trebuie.
Văzută din interior, viața mea e un splendid dezastru. Simt că încep să obosesc. Să gâfâi. Mă trage spre ea minunata vârstă de 44 de ani și… încă nu m-am însurat. Nu că aș ține eu să fiu cu zgardă la gât, dar mi-ar plăcea să am o familie, doi copii, un câine. Nu! Nu câine. Ce fac cu Cleopatra? Aia nu-i suportă. Măi văd…
„Pigei, când mergem la părinții tăi?”, m-a întrebat într-o dimineață Daniela.
Tocmai mă bărbieream cu un brici nou-nouț, ascuțit ca o sabie de samurai, cadou de la Dan, saxofonistul formației, cel care a avut accidentul acela, știți voi. Când am auzit ce vrea iubita mea, m-am tăiat. De emoție, de sperietură, nu știu. Curgea sângele șiroaie, ca la Turtucaia-n răzbel.
„Mergem, cum să nu?”, am zis tremurând tot.
„Când? Suntem împreună de un an și eu nu-i cunosc.”
„Mmm. Curând, curând…”, i-am răspuns încercând să-mi opresc hemoragia cu o bon de la Lidl. Hârtia igienică și vata erau, din nou, consumate de Daniela.
În timp ce ea mă doftoricea cu apă chioară de la robinet, mă gândeam cu groază la epocala întâlnire dintre părinții mei, hipioți hotărâți, și ai ei, conservatori până la os.
Maică-sa, o serioasă și fostă profesoară de științe naturale la un liceu de renume din București, iar taică-su, inginer electronist, fost profesor, acum la pensie, cu o mutră de cioclu de lux.
Tipicari, enervanți, țepeni (i-am văzut în fotografii. Zici c-au înghițit mături cu coadă!), plini de hobby-uri care mă scot din minți. Maică-sa are un coc de juma` de metru în vârful capului și gura ca o smochină. Daniela nu seamănă cu ea și asta mă bucură. Nici cu tac-su nu seamănă, sper să fie înfiată!
