„Doctor în genetică, descoperit genele responsabile de frumusețea feminină. Pentru o sumă modică viitorul fetiței dumneavoastră poate fi îmbunătățit. Frumusețea este un atu puternic, deschide uși, rezolvă probleme și garantează succesul. De ce să aveți o fată mică, neagră, urâtă și obeză, când puteți avea una înaltă, blondă și suplă? Fiți deștepți! E-mail: [email protected]”
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Capestrone, il capo di tutti capi, mare mafiot autohton, proprietar al unei afaceri cu arme, droguri și prostituate, precum și a jumătate din comuna Glina, a lăsat ziarul din mână și a verificat să nu-i fie cumva soția în preajmă.
Era om tânăr acest Capestrone, născut într-o familie de „etnici” și trecut în certificatul de naștere ca Lopătaru Palmolivu Odicolon. A reușit să devină bogat, celebru și… Capestrone tocmai în însorita Italie, unde plecase, de foame. Norocul și-l face însă omul, mai ales dacă nu se dă în lături de la o mică intrare prin efracție în casa unui barosan, după ce-l vede pe acesta plecând cu limuzina. De unde să fi știut amărâtul Odicolon că în limuzină se află doar șoferul și doamna Capestrone?
El a sărit liniștit gardul, s-a cățărat pe burlan, până la etajul al doilea, și s-a strecurat prin fereastra deschisă. Toate aceste operațiuni au decurs în liniște și în mare viteză, poate și datorită faptului că eroul nostru nu era incomodat de purtarea prea multor haine. Dacă nu cumva, unora li se pare prea mult un șort purtat direct pe piele, niște șlapi de gumă, abandonați, de altfel, sub geam, și un lanț de aur la gât, șterpelit cu două zile înainte, în înghesuiala din metrou.
A nimerit în dormitorul domnișoarei Capestrone, într-un moment când ea făcea baie. A scotocit repede prin dulap, dar nu a găsit nimic interesant. A căutat și în sertarele măsuței de toaletă, dar, în afară de o sticluță de eau de cologne, peste altceva nu a dat. Bine măcar că nu știa bătrânul Lopătaru, când și-a botezat copilul, cum se scrie eau de cologne. Despre Odicolon nu ghicesc chiar toți din ce limbă provine…
A căutat apoi acolo unde știa, din anii copilăriei, că ascundea tat-su banii de copii și mă-sa de tac-su: sub saltea. Aici a găsit ceva remarcabil, dar nu tocmai ce căuta. Pe moment s-a blocat cu obiectul în mână, dar imediat ce a auzit pași apropiindu-se pe hol s-a dezmeticit, a încercat să se ascundă sub pat, dar cum acesta nu avea picioare a fost nevoit să renunțe. Până la dulap nu mai avea șanse să ajungă, așa că s-a vârât sub pilotă și s-a acoperit. Pe ușă a intrat domnul Capestrone. A observat umflătura din mijlocul patului și a pornit decis să-și trezească fiica. Tocmai când a dat deoparte pilota, a apărut din baie domnișoara Morena. Proaspăt spălată, și în pielea goală. Iar de sub pilotă a fost scos la iveală chipeșul Odicolon. Strângea în mâna stângă un dildo roșu cu două capete, de vreo jumătate de metru și se întreba dacă poate fi folosit pe post de pulan.
Tatăl oripilat s-a uitat dezaprobator la Morena.
– Ce-i cu ăsta la tine în pat?
Se referea evident la minoritarul îmbrăcat cu un lanț de aur, decis precum legendarul Samson în lupta cu filistenii, cu toate că strângea în mână nu falca, ci un alt organ al mult pomenitului măgar.
Fata a aruncat o privire asupra instrumentului din mâna lui Odicolon, s-a înroșit până în vârful urechilor, deși nu i-a fost ușor să facă asta, ea fiind cam neagră din naștere, apoi a oftat și a recunoscut tot. Convinsă că e vorba de jucărica descoperită și-a pus ochii în pământ și feciorelnic a murmurat:
– Iartă-mă, tată, am cedat ispitei…
Bătrânul Capestrone, oripilat și nevenindu-i să creadă că un astfel de individ poate fi descris ca fiind o ispită, a mai pus o întrebare.
– Ce faci cu el în pat, ziua în amiaza mare? Cu noi acasă…
Domnișoara s-a gândit o clipă cum să explice una ca asta de față cu un necunoscut, care probabil l-a ajutat pe tatăl ei să depisteze obiectul, apoi a ridicat țâfnoasă capul și a răspuns hotărâtă.
– Nu mai sunt copil și, dacă nu mă lași să merg la cluburi noaptea, atunci mă descurc și eu cum pot. În plus credeam că ați plecat.
În gând a recunoscut Odicolon că așa a crezut și el. Tot în gând, Morena a mulțumit sfinților că n-a fost surprinsă în flagrant cu delictul în mână. Sau… mă rog.
Pe când s-a lămurit situația, deja știa lumea că domnișoara Morena, cu toate că este mică, neagră și obeză și-a găsit un iubit. Iar iubitul nu avea nimic de obiectat, din moment ce nu voia să-și petreacă următorul veac în compania peștilor, pe fundul unui lac din apropiere, încălțat probabil cu un butoi plin de beton. Totuși, lumea nu înțelegea cum poate un băiat tânăr, și nu tocmai urât, chiar dacă poartă doar un șort portocaliu și incredibilul nume de Odicolon, să se înamoreze la vederea unor ochi ce par să se privească între ei. Și ce dacă aparține incontestabil minorității etnice cunoscută în cercurile oficiale ca fiind păstrătoarea tradițiilor, iar în cele neoficiale ca având o (mai mică sau mai mare, dar în orice caz eternă) problemă cu verbul a avea. Nu la partea cu eu am sau noi avem, ci doar la formele mai complicate de genul: alții are și noi n-are.
Necunoscute sunt însă căile Domnului și minuni se tot întâmplă. Cu surle și trâmbițe, alai și chiar o delegație formată din cei mai de vază și mai prezentabili minoritari din clanul Lopătaru, s-a întâmplat nunta.
S-a terminat și luna de miere, tinerii însurăței s-au stabilit în comuna natală a mirelui și din bunăvoința socrului, Odicolon, devenit acum Capestrone după ce s-a măritat, a pus pe picioare o mică, dar înfloritoare afacere pentru care orice judecător l-ar fi premiat cu minim douăzeci de ani, dacă s-ar fi găsit dovezi. Dar nu se găseau, de asta avusese grijă tata socru încă de la început, până când căzuse victimă unor modificări fizionomice inexplicabile atunci când un glonț i-a trecut prin lobul frontal în timpul unei conversații civilizate cu șeful unui clan rival.
Între timp, însă, tânărul Capestrone deprinse toate subtilitățile funcției și conducea cu mână de fier, de sub papucul soției. Nu se temea decât de gura Morenei. Când femeia se punea pe urlat, Il capo di tutti capi tremura și se uita după o ascunzătoare pentru că, în astfel de momente, invariabil își amintea de bau-baul cu care îl amenințau părinții în anii copilăriei.
La ei în casă femeia purta pălăria, incontestabil. Din păcate și mustața, iar cu acest amănunt nu reușea Odicolon să se împace. Însă averea de aproape un miliard de euro putea fi un argument suficient de convingător cât să-și ia gândul de la un eventual divorț. Sărmanul Capestrone, neconsolat și-a căutat liniștea sufletească în jafuri și crime. La violuri avea interzis, din păcate…
Capestrone a recitit articolul, a oftat, s-a scărpinat în cap și dacă nu mă înșel chiar și în altă parte. Voia copii, iubea copiii, dar dacă aceștia ar fi semănat cu draga de Morena? Cu o astfel de percepție e de înțeles de ce a tratat sexul cu mare băgare de seamă și cu infinită grijă, cel puțin până acum. Atunci când i se întâmpla să se auto convingă, în ciuda celor transmise de simțuri, că are de-a face totuși cu o femeie și reușea să atingă binecuvântata stare erectă, își punea două prezervative și, în dimineața următoare, se îngrijea ca Morena să primească în cafeaua de dimineață, pe lângă zahăr, și o pastiluță Escapelle.
Câțiva ani a încercat să-și convingă consoarta de binefacerile tehnologice ale secolului vitezei și i-a comandat drept cadou de Moș Crăciun, tocmai din îndepărtatul Hong-Kong, setul complet de vibratoare Venus Gemini, dar degeaba. De datoria conjugală nu scăpa, și cel mai teribil coșmar al bietului Odicolon a devenit acela în care soția îl înștiința că a rămas grea.
Dar dacă ar avea certitudinea că vor semăna copii cu altcineva și nu cu mama lor, parcă altfel ar arăta situația.
S-a așezat în fața calculatorului și a scris doctorului. Doar numele și propriul număr de telefon, nimic altceva.
A fost sunat a doua zi, dis-de-dimineață, tocmai când stătea pe tron și răsfoia în secret un vechi și jerpelit număr din Playboy.
– Mister Capestrone?
– Ie. Io sunt. Socares prala?
De la celalalt capăt nu răspundea nimeni.
– Care faci, măh, mișto, că-ți rup capul?! Has moro car!
– Pardon, cred că e o greșeală. Nu este numărul domnului Capestrone?
Între timp și-a amintit Odicolon de anunț și a schimbat imediat tonul.
– Ba da, este numărul domnului Capestrone. Eu estem, suntem. Domnul Capestrone, vreau să zic. Dumeavostră esteți doctoru’ cu anunțul?
– Da, eu sunt. Convorbirile mi-ar putea fi interceptate, așa că nu vă pot da prea multe detalii. Propun să ne întâlnim pentru a discuta față în față. Sâmbătă la ora 4, pe scările bibliotecii academiei. Vă convine?
Odicolon nu era așa prost cum părea la prima vedere.
– Nu e bine acolo. Dacă pe mine mă vede un polițist stând așa aproape de o bibliotecă își dă seama imediat că ceva nu-i în regulă. Mai bine ne vedem în Piața Unirii și stăm de vorbă lângă bancomat. Așa vor crede că pregătim o spargere și ne lasă în pace.
Zis și făcut. S-au întâlnit, au discutat, au stabilit prețul și modul în care vor decurge toate. Doctorul Arnold Bedrich era om serios și nu i-a cerut lui Odicolon să plece pe încredere, ci a întocmit un contract. Unul în care scria doar că garantează clientului că soția acestuia va aduce pe lume o fetiță care are părul blond, ochii albaștrii, dantura perfectă și picioarele de cel puțin o sută zece centimetri la optsprezece ani, precum și sâni de dimensiuni medii, în formă de pară. Garantat va ajunge celebră, a adăugat la urmă. Actul era semnat și ștampilat, dar doctorul nu a fost dispus să-i dea hârtia, până nu i-a transferat în cont suma de trei sute douăzeci și cinci de mii patru sute nouăzeci și șase de euro și șaptezeci de cenți. La atât se ridicau costurile acumulate și includeau și cele trei vizite obligatorii ale soției la cabinet.
Prima dată urma să i se recolteze un ovul, a doua oară să-i fie implantat ovulul fecundat, iar ultima dată, la două luni după implantare, pentru a se asigura că sarcina decurge normal. Lui Odicolon i s-a părut că prețul este foarte convenabil, mai ales că scăpa și de neplăcuta sarcină de a fecunda. Atât de convenabil încât s-a gândit imediat la alte eventuale contracte.
– Doctore, pe soția mea poți s-o transformi în blondă?
– Nu am cum. Dacă s-a născut brunetă atunci așa va muri. Alții îi pot face eventual operații estetice, dar eu te-aș sfătui s-o trimiți la coafor, să se vopsească.
Domnul Capestrone și-a închipuit-o blondă pe Morena, dar și-a dat seama imediat că asta nu a fost o idee bună. Brunetă, când o privea, îi provoca doar silă și greață, blondă ar fi fost însă ceva de speriat. Iar el avea obligația de a dormi cu ea în pat, uneori…
– Dar ce alte șmecherii mai știi să faci, doctore?
Lui Bedrich atât i-a trebuit. Pasionat, cum era, i-a vorbit lui Capestrone despre ce înseamnă manipularea genetică, iar acesta a fost atât de impresionat, încât a decis instantaneu să-și facă un laborator în pivniță. Treaba asta era atât de interesantă, încât merita să renunțe la topitoria de metale rare și la confecționarea scocurilor din pură pasiune. Mai întâi de toate își dorea să facă o găină care să aibă douăzeci de pipote și cel puțin zece perechi de picioare…
Să-l lăsăm însă pe domnul Capestrone să viseze la cât bine va face el omenirii cu această găină ipotetică și să ne concentrăm puțin asupra doctorului Bedrich. Un cercetător excepțional, o minte absolut sclipitoare, dovadă diploma de doctor cumpărată cu cinci ani în urmă, de la un thailandez aflat la ananghie.
De când au construit japonezii aparatul Genetix, pentru geneticieni a început o nouă eră. Nu mai erau nevoiți să piardă săptămâni pentru a stabili cu exactitate configurația genetică a cuiva, era suficient să introducă o mostră în aparat și acesta, după câteva minute, returna rezultatul complet al analizei. Zilnic mii de coduri genetice erau adăugate în banca de date mondială, administrată de Google. Alături de codul genetic al fiecărui om îi erau înregistrate și toate caracteristicile fizice și psihice care puteau fi determinate cu exactitate. La fel și toate bolile de care a suferit. Așa în foarte scurt timp, doar făcând comparații și rulând teste, au reușit să determine rostul unui număr impresionant de gene.
