Eram în primul an de stagiatură. In pauza de masă ne adunam toți stagiarii si făceam masă comună. Era foarte fain! Fiecare aducea câte ceva, așa că deși eram într-o perioadă de săracie (1983-1985), se obținea o masă îmbelșugată.
Când cineva aducea o prăjitură bună sau ceva deosebit se faceau schimburi de rețete.
Intr-una din zile, o colegă care era de curând căsătorită, ne spune că așteaptă vizita soacrei si vrea să-i facă o prăjitură ca s-o impresioneze. Dar cum ea este incepătoare în ale bucătăriei, ne roagă să-i dăm o rețetă mai ușoară.
Toată lumea se gândeste, fiecare vine cu o propunere. In final se decide in unanimitate că cel mai bine este să faca o prajitură cu mere. Simplă, gustoasă, ingredientele ușor de găsit si ieftine.
Colega își noteză fericită rețeta. La finalul rețetei, se spunea – Se dă la cuptor circa 30 de minute.
A doua zi colega vine foarte supărată. Ne reproșează că am vrut s-o sabotăm în relația ei cu soacra sa. Că ea a respectat intocmai rețeta, dar ca nu a ieșit nici o prăjitură.
Ce s-a întâmplat de fapt??
Tava cu compoziția prăjiturii a fost pusă in cuptor, fără ca acesta sa fie in stare de funcționare. Așa că la sfârșitul celor 30 de minute totul era neschimbat in tavă…
Autor: Elena Bonta
