I.
Pentru unii poate părea banal textul acesta. Dar nu pentru ei îl scriu, ci pentru cei care iubesc frumosul, natura, aerul curat, mișcarea și viața. Pentru cei cărora le pasă.
De mai bine de zece ani, la o palmă de Ambasada Statelor Unite ale Americii, există mai multe străzi asfaltate, care au și nume, și trotuare. Aparțin de Primăria sectorului 1, din București.
În jurul lor, al străzilor, și pe lângă ele, plantele, pomii și copacii s-au dezvoltat incredibil, de-a lungul timpului, iar animalele sălbatice trăiesc liniștite, nestresate de nimeni. E o oază de liniște. Aici descoperi cu bucurie (bine, cine se poate bucura, există indivizi care n-au organul acesta în organism) fazani rubinii, prepelițe, șopârlițe ca jadul, pițigoi, șoimi, și chiar iepuri de câmp. Am găsit nectarini (se coc la sfârșitul lui august), nuci, corcoduși, meri, tufe imense de mure, struguri (vița-de-vie se întinde pe jos), plante medicinale: sunătoare, coada-șoricelului, mentă, măceșe, etc.
N-ai unde să-ți petreci vacanța? Poți veni aici, zilnic, cu bicicleta, rolele, trotineta sau chiar per pedes, pentru plimbări în aer dulce și curat. Nu te va claxona nimeni, nu te va înjura nimeni, nu auzi manele, și, dacă îți iei apă și ceva de mâncare, vei fi chiar fericit.
Din păcate, de la o vreme, și aici, unde urâțenia nu ajunsese încă, „homo nesimțitus” și-a scuipat mizeria din suflet și din case, și a început să murdărească aceste locuri superbe. Țoale arse, cărămizi, vase de toalete, bucăți de zidărie, covoare, chiloți, ștrampi, cutii de bere, sticle… Pare un teritoriu fantomă și, dacă n-aș ști unde mă aflu, aș zice c-am nimerit în margine de Ferentari, acolo unde locuitorii își varsă gunoaiele…
Evident că nu le va strânge nimeni, niciodată, pentru că nu există un interes (financiar, imobiliar) pentru zonă, dar, trăiesc cu speranța, totuși, că într-o bună zi, va veni un om isteț și gospodar (zic de primar) și va organiza acolo un loc special, de care să se bucure toată lumea normală la cap și la inimă.
Dana Fodor Mateescu
19 august 2020
