Actor, producător, regizor, om de afaceri și broker financiar, Robert De Niro a avut o viață plină de emoții, deghizări, ambiții și provocări. Bobby – cum îi spun prietenii – este capabil de blândețe și cruzime, în egală măsură.
Robert De Niro s-a născut în centrul artistic al New York-ului, pe 17 august 1943, în cartierul Greenwich Village, care se afla în plin proces de revigorare a talentelor. Părinții săi aveau în apartamentul lor un mic salon artisticunde se adunau prietenii; tatăl său era pictor și scria poezii.
Atunci, erau la modă vizitele la psihanalist pentru ședințe de “îndreptare” mentală care să aducă lumină în viața de zi cu zi a omului. Majoritatea specialiștilor din domeniu erau niște orbi călăuzitori ai chiorilor, cu influență nefastă în viața soților de Niro. Puși să-și reexamineze căsnicia, ajung la concluzia că trebuie să divorțeze, șocând toți prietenii, pe când fiul lor avea doar doi ani. Băiatul rămâne în grija mamei.
Puștiul firav, timid și tăcut, cu părinți divorțați, care bătea solitar străzile din jurul casei sale, își trăiește copilăria în cel mai boem cartier al orașului, dezvoltându-și pasiunea pentru cinema fără să știe că, două străzi mai încolo, locuia Martin Scorsese; avea să-l cunoască mult mai târziu, să devină prieteni și să joace în filmele sale.
La școală se remarcă prin absențe, nu prin note bune, iar unul dintre amicii săi a confirmat că “umbla cu o carte sub braț, ceea ce nu era în obiceiul niciunui adolescent, apoi dispărea pe undeva ca să citească”. Era palid, slab și poreclit “Boby Milk”.
Școala de Actorie Stella Adler
De Niro abandonează liceul la 16 ani și se înscrie la cursurile de actorie ale Conservatorului Stella Adler, pe care l-a urmat trei ani. Disciplina era strictă. Băieții veneau la școală în cămașă albă, pantaloni negri la dungă, pantofi negri lustruiți. Trei zile aveau cursuri pregătitoare ținute de asistenți, iar, a patra zi, apărea Stella Adler, îmbrăcată în negru, machiată excesiv, în pragul ușii de la clasă. Studenții, în picioare, recitau: “Bună dimineața domnișoară Adler. Suntem încântați să vă întâlnim și nerăbdători să pornim cu dumneavoastră într-o călătorie pentru a descoperi arta noastră”.
Profesoara lua loc pe scaunul din piele ca un tron, în timp ce doi asistenți o încadrau, ca niște gărzi de corp. Le ordona studenților să-și amintească: “Viața voastră e o milionime din ce știți. Imaginația vă e talentul. Restul e mătreață.”
Apoi își învăța studenții să creeze un personaj din exterior în interior. De Niro avea să recunoască mult mai târziu că privea actoria “ca pe o modalitate de a face lucruri pe care nu ai îndrăzni niciodată să le faci tu însuți în viața reală”.
Cheia succesului lui De Niro
Tinerelul cu ochi negri și voce blândă, care nu arăta că ar avea vreo legătură cu teatrul sau filmul, era copilul unor artiști labili psihic. “Tăcut și clar fără niciun ban, se deplasa prin New York cu o bicicletă veche” – așa și-l amintește Shelley Winters, actrița mult mai mare ca vârstă decât el, care s-a amestecat în viața lui vreo doi ani. Îl aducea pe la petreceri și-l prezenta lumii unde el nu avea acces.
Uzând de influența sa la Actors Studio, unde nu era ușor să fii acceptat, i-ar fi facilitat primirea ca observator la cursuri. “N-ar fi dat nicio probă cu Lee Strasberg. Pur și simplu nu voia“ își amintește actrița. Nu a devenit niciodată membru, însă după rolul din filmul “Nașul II”, Strasberg în compară cu Brando și-i oferă fără probă calitatea de membru deplin al școlii. Pe De Niro nu l-a interesat aspectul ăsta.
În timp, rămâne la fel de necomunicativ, vorbea puțin, se ținea pe margine la petreceri și-i lăsa pe alții să se manifeste. Regizorul Elia Kazan avea să observe că are ceea ce constituia cheia succesului pentru majoritatea starurilor: “atracția sexuală, charisma și să demonstreze că poate juca”. Ca actor avea să fie diferit de mulți actori care jucau la Hollywood. Dădea rar înterviuri, iar, atunci când se întâmpla, vorbea doar despre filmele sale refuzând întrebările despre viața personală.
Încrederea lui Scorsese în magia lui De Niro
Tânărul Scorsese avea un astm bronșic cronic, petrecându-și adolescența mai mult pe acasă. Părinții i-au cumpărat un televizor ca să vadă filme și să nu se plictisească. Își dorește să devină preot catolic, dar rezultatele școlare erau slabe, așa că e nevoit să urmeze secția de film de la New York University.
De Niro și Scorsese s-au cunoscut la o petrecere de Crăciun. “Am crescut amândoi în aceeași zonă și mai cred că ne simțeam cumva marginalizați”, spunea adesea regizorul. Soția acestuia, de atunci, actrița Julie Cameron, își amintește: “De Niro a găsit în Martin unica persoană care e în stare să vorbească 15 minute despre cum să lege un personaj nodul la cravată. Asta i-a unit și, de atunci, i-am văzut ținând-o tot așa, zece ore non-stop.”
Actorul găsise în Scorsese un colaborator care nu avea să satisfacă niciodată așteptările Hollywoodului de conformare față de sindromul vedetismului. Încrederea lui Scorsese în magia lui De Niro s-a regăsit în reacția publicului la filmele unde a fost distribuit.
“Juca teatru și când făcea dragoste”
Viața personală a actorului era discretă și plină de bun simț. Avea o simpatie față de frumusețile afro-americane, mai ales pentru actrițele de culoare. Actrița Diahnne Abbott avea o fiică de șase ani, lucra cu jumătate de normă într-un bar pentru a-și putea crește copilul. S-au întâlnit într-un restaurant. “La început nu l-am plăcut. Mă tot suna să ne vedem. M-a atras că avea o abordare blândă. A fost genul de atracție reciprocă, născută din insistența lui”.
Relația lor a fost fluctuantă și pasională. Se căsătoresc, actorul îi înfiază fata. El pleca cu săptămânile, era absorbit de rol. Diahnne nu mai putea trăi cu el și cu personajele pe care le amestecase în relația lor, prin profesia sa. În perioada divorțului, actorul a avut o relație secretă cu modelul de culoare Toukie (Doris Smith, pe numele real).
În timp ce lucra la filmul “Taurul furios” cântăreața de culoare Helena Springs, care avea 20 de ani, pe care a “agățat-o” la semafor, în timp ce-și conduceau mașinile personale, intră în viața lui. “De Niro juca teatru și când făcea dragoste” își amintește cântăreața. După primul avort, a urmat o sarcină dusă până la capăt cu greu deoarece actorul nu dorea copii, ca apoi, după naștere, să pună fetiței numele de Nina.
