Întâi a încercat tăticu`…
Fire delicată și bolnăvicioasă, cam fonfăit, Raul putea fi văzut deseori plimbând o geantă diplomat pe Calea Griviței din București. Își punea de fiecare dată în ea câteva coperți de discuri, pentru a face impresie, și purta pe cap, când era frig, o pălărie de vânător.
Era student în anul trei la drept, la o facultate particulară. Îl cunoșteau toți vecinii, și unii dintre ei îl considerau cam dus cu sorcova. Chiar dacă împlinise 29 de ani, nu prea fusese văzut în compania vreunei fete. Tată lui, convins fiind că băiatul o va lua raza de tot, s-a gândit să-i facă rost de-o femeie, în carne și oase.
Gândul i-a fugit urgent din cap, a ieșit prin căciulă și-a zburat glonț la… o prostituată de pe stradă. (Tot așa îl dusese și pe el, taică-său, când era tânăr.) Omul s-a documentat prima dată despre efectele nocive ale onaniei la tineri, citind într-o revistă găsită pe masa de la frizerie. Trebuia făcut ceva! Dacă Raulică băga mâna-n pantaloni, când era singur acasă? Așa ceva nu se admitea la el în familie! Punct!
Zis și făcut! În fiecare duminică, sub pretextul că merge să-și spele mașina, tatăl lui Raul a devenit un client fidel al prostituatelor ce-și făceau veacul în apropierea Lacului Morii din București. Nu pentru el, ci pentru tălâmbul de fiu-său. Întâi trebuia să le încerce el, nu cumva să aibă surprize.
La începutul lunii octombrie, în loc să stea cu coatele pe băncile facultății, că tot începuseră cursurile, Raul cobora emoționat și transpirat din Dacia tatălui său, la locul întâlnirii „de amor”. Babacul aranjase cu o prostituată „capabilă” să îl inițieze pe bălălăul de fiu-său în tainele amorului.
…apoi fiul.
Și iată-i pe cei doi ajunși la locul desfrâului neimpozitat. Pe terasă, la McDonalds-ul din Virtuții, sugeau, delicat, suc din pahare trei grații: o roșcată și o blondă și o brunetă. Jeni, Mioara și Mihaela. Trei puștoaice puse pe rele.
Raul a ales-o pe Mihaela, că era mai pe gustul lui. Avea un aer fertil și sexy…
Niciodată nu văzuse o femeie mai frumoasă! Înaltă, brună, cu buze groase și fruntea mică, atât cât să știe să spună cum o cheamă, ce zi e și cât costă o „partidă”. Ce-i trebuia mai mult?
Celelalte două nu i-au plăcut. Mimi era nasoală: cu obrajii scobiți, gură lungă și mare, ochii duși în fundul capului, vopsiți cu verde strident, și fără sprâncene (erau desenate cu creionul), iar Jeni era prea grasă, tunsă aiurea, îi curgeau mucii încontinuu (asta are gripă!) și se uita cruciș. Îl intimida cumplit.
Tatăl a negociat rapid. 50 de lei, o jumătate de oră, pe bancheta din spate a Daciei lor. El știa că prestația femeii va fi îngreunată de faptul că tânărul este începător și a mai pus 10 lei de la el. Ba le-a mai dat și o sticluță de coniac Arad, pentru întărire.
În mașină era curat, mirosea frumos a pădure – schimbase bătrânul brăduțul, pusese unul nou-nouț luat de la benzinărie -, scuturase banchetele, spălase geamurile pe dinăuntru, ce mai! Să tot întreții discuții! Dar întâlnirea n-a durat mult. Vreo șapte minute. Gagica a băut juma de sticlă, – era machitoare fruntașă!- Raul a lins și el puțin, până era să leșine, și apoi… Totul s-a terminat înainte de a-și da el seama ce se întâmplă. Gata, s-a dus fecioria. Pa! Adio! I-a luat-o Mihaela împreună cu inima lui. Oare mai era întreg?
Cine a spus că nu există dragoste adevărată e un bou!
Din clipa aceea, s-a declanșat drama lui Raul. Noaptea, după ce s-a controlat pe toate părțile ca să vadă în ce situație se află organul agresat, tânărul a fost năpădit de vise, care mai de care mai ciudate.
Când s-a trezit dimineața și-a dat seama că s-a îndrăgostit lulea de Mihaela cu frunte îngustă. O vedea luminoasă. Frumoasă. Chipul ei, zămislit în fumul țigării matinale, părea o eternă chemare. Simțea încă temperatura sânului elastic, cu iz de Viceroy și sfârcuri maronii. Ah! cine a spus că nu mai există în lume dragoste adevărată e un bou! EXISTĂ!
Raul n-a rezistat și, în drum spre facultate cu tramvaiul 41, că el n-avea carnet ca tac-su, s-a oprit pe șosea, lângă McDonalds. Mihaela era acolo, la agățat papagali. Când s-a postat în fața ei cu un buchet de flori, curva a urlat, de le-a sărit sucul din pahare cetățenilor de pe terasă: „Du-te dracului că-mi pierd clienții!” Și i-a azvârlit garoafele drept în cap.
Tânărul a suferit mult. S-a întors acasă și s-a închis în camera lui, plângând. Tatăl lui a încercat să-i explice că acea femeie e o stricată, înnebunită după bani, și că îi place ce face, că niciodată nu va fi o soție sau o mamă bună. Nu s-a înțeles cu Raul. Tânărul o ținea una și bună: că el se omoară, dacă aia nu se mărită cu el.
Din ciorbă îi zâmbea… Mihaela
Pentru a petrece clipe de iubire cu prostituata inimii lui, a înțeles că e nevoie de bani. Mulți. Din camera lui, apoi din toată casa, au început să dispară, rând pe rând, casetofonul cu CD, un aparat video încă bun, computerul, DVD-ul nou, cu care se mândrea tatăl lui prin tot blocul. Toate au fost vândute, pe mai nimic.
A strâns ceva bani și s-a prezentat din nou pe strada curvelor. De data asta, Mihaela a acceptat să meargă cu el la restauranul chinezesc, unde l-a tocat de toate paralele. Apoi au făcut dragoste acasă la el, ridicându-le tensiunea bieților lui părinți, care țopăiau tensionați pe la ușă.
Și așa, Raul și Mihaela s-au mai văzut câteva zile. Tânărul nu mai putea. Era mort de îndrăgostit. Ardea! Puteai găti, lejer, pe pieptul lui ouă cu șuncă și cașcaval.
O vedea pe „Miha” peste tot: la televizor, prezentoarele aveau chipul ei. În oglinda de la baie era tot ea, îi făcea cu ochiul. În ciorba pe care i-o punea amărâta de mă-sa în față îi zâmbea…. Mi-ha-e-la! Ah, ce nume frumos! I se umplea gura de scuipat când se gândea la ea.
Apoi, Raulică a cerut-o de nevastă. Femeia a râs ca o iapă și i-a lăsat doar un număr de telefon mobil. La care, bineînțeles, răspundea când avea chef. De multe ori se afla în exercițiul funcțiunii, prestând de zor cu diferiți clienți. Apăsa pe butonul celularului și-l lăsa deschis, ca să audă idiotul că ea are treabă multă.
Cu timpul, gelozia a început să-i măcelărească sufletul lui Raul, ori de câte ori Miha se afla „la program”. Se simțea trădat, aruncat, batjocorit. Viața lui era terminată. La facultate se ducea din ce în ce mai rar și, când o făcea, nu vorbea cu nimeni. Era absent. Nu mai comunica nici cu propriii părinți. Telefonul Mihaelei era mereu închis, și el simțea că înnebunește. Încetul cu încetul i-a încolțit în minte ideea sinuciderii. Ar fi vrut să se arunce de pe bloc, cu un bilet strâns în mână, pentru ca ea să vadă, și să sufere. Dar să nu moară de tot, și nici să nu-l doară prea rău, dacă se putea… Cum să facă?!
Într-o zi, a încercat să se spânzure cu o eșarfă pe care o ciordise de la Mihaela, că era și cam fetișist, nu numai cretin. Noroc că l-a prins taică-su. L-a bătut, până l-a lăsat fără suflare. Când și-a revenit, Raul repeta întruna: Miha, Iha, Iiii-haaa!
Dacă îl întrebai cum îl cheamă, răspundea invariabil: „Mihaela”! Câți ani are? Tot „Mihaela” zicea. Și așa mai departe. Ceva se stricase în el. Toate astea, suprapuse peste cursurile și seminariile devenite subit neinteresante, l-au condus pe băiat exact acolo unde n-ar fi vrut tată lui să ajungă: la balamuc.
După consultații prelungite, verdictul medicilor a fost ferm: tulburare schizoafectivă de tip maniacal. A fost internat și îndopat cu medicamente.
Acum e liniștit. Nu-i mai trebuie nevastă și nici nu mai are de gând să se sinucidă. Facultatea a abandonat-o. Mihaela, prostituata visurilor lui, și-a mutat locul de muncă dispărând fără urmă.
Dar el n-o mai caută. S-a apucat de colecționat capace de bere și batiste. Pentru moment.
Text și foto: DFM
Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001
BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina
Doar dacă vrei!
Mulțumesc!
