Noapte cu patru luni
și un singur copac,
cu o singură umbră
și o singură pasăre.
Caut în carnea mea
urmele buzelor tale.
Izvorul săruta vântul
fără să-l atingă.
Port acel NU ce mi-ai dat,
în podul palmei,
ca o lămâie de ceară aproape albă.
Noapte cu patru luni
și un singur copac.
În vârful unui ac
stă dragostea mea, rotindu-se.
Federico Garcia Lorca
