Românii au fost primii din lume care au înființat un Institut de Gerontologie și Geriatrie, în anul 1952, la inițiativa celebrei prof. dr. Ana Aslan. Se punea pentru prima dată problema găsirii unei soluții de prelungire a vieții oamenilor, dar și de îmbunătățire a ei.
Putem trăi 120 de ani?
Există medici în România care sunt convinși că viața nu este un drum cu sens unic. Cred în întinerire, mai ales în cea biologică. Dacă are grijă de corpul și de mintea lui, un om poate trăi în jur de 120 de ani. Media de viață în țara noastră este de 65 de ani la bărbați și 70 la femei.
Potrivit datelor statistice oficiale, procesul de îmbătrânire demografică în România este în plină desfășurare. Studiile pe termen scurt și mediu legate de îmbătrânirea populației relevă faptul că în condițiile unei fertilități reduse și a unei mortalități la nivel ridicat, în următorii ani vom asista la o scădere dramatică a populației României, urmând ca în anul 2050, aceasta să ajungă până la 15 milioane de locuitori.
În aceste condiții, ponderea persoanelor de vârsta a treia va reprezenta 20,3% din totalul populației. Acest lucru înseamnă că problemele și nevoile sociale ale vârstnicilor vor trebui să facă obiectul unor sisteme de sprijin și protecție. Cercetarea procesului de îmbătrânire sub aspect medico-social, economic, psihologic, ecologic și cultural, conturează domeniul de activitate al Institutului de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan” din București.
Bătrânețea se previne din tinerețe
În anul 1952, la inițiativa profesoare Ana Aslan a luat ființă Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie (INGG), care-i poartă astăzi numele. În general, persoanele care trec de la vârsta a doua la a treia au mari probleme, ele nu ar trebui să devină dependente medical sau social. Pentru aceasta ele au nevoie de ajutor. Institutul „Ana Aslan” este primul de acest gen înființat în lume și cuprinde secții clinice de terapie geriatrică, o policlinică complexă, laboratoare de cercetare în domeniul îmbătrânirii și gerontologiei sociale, precum și o școală în care s-au format numeroase cadre medicale de specialitate.
Continuatorii activității Anei Aslan în domeniul geriatriei au dus numele României în lume. De abia în anul 1975 avea să se înființeze un institut similar și în SUA.
La INGG există un program de prevenire a bătrâneții. Specialiștii spun că factorii de risc apar înainte de vârsta a treia, adică în jurul a 40 de ani (hipertensiune arterială, diabet, obezitate, sedentarism). Acestea, dacă sunt depistate din timp, nu se mai transformă în boli. Spre exemplu, în SUA e foarte bine monitorizată hipertensiunea arterială, (încă de la 40 de ani!), ceea ce a dus la o scădere cu 30 % a accidentelor vasculare cerebrale. În general, după ce omul împlinește 60 de ani, apar diverse afecținui, boli cronice, greu de tratat. E vorbă înețeleaptă care zice că bătrânețea se previne încă din tinerețe și nu trebuie s-o uităm!
Creierul trebuie pus la muncă!
Principalul organ urmărit în studierea procesului de îmbătrânire este creierul. Nu cu mult timp în urmă se credea că neuronii nu se regenerează, dar, după ultimele cercetări ale științei, s-a descoperit că este o idee greșită. Cel puțin pentru două funcții, care sunt foarte importante în viață, atenția și memoria, celulele se regenerează, dar în funcție de cât este pus la muncă creierul. Cu cât acesta este solicitat mai des, memoria și atenția vor funcționa la parametri normali.
În Guiness Book este prezentat cazul unui cioban din Italia, în vârstă de 112 ani, care avea în grijă 1200 de oi. De la 7 ani făcea acest lucru, cu același randament. Nimic nu s-a schimbat în viața lui, era calm, liniștit, își vedea de treabă, fără supărări majore. Creierul a rezistat foarte mult. În momentul în care un inginer, avocat, sau medic, cu o funcție importantă în tinerețe, ce a necesitat un efort intelectual mărit din partea creierului, iese la pensie, apare o stare depresivă cu tendință de izolare. Omul simte că nu mai e folositor, se retrage în cochilia lui, vede că a îmbătrânit. Ieșirea la pensie este greu suportată și, în unele cazuri, se poate ajunge chiar la demență. Cu cât tratamentul este aplicat mai devreme, cu atât mai mult se poate realiza amânarea îmbătrânirii, prelungirea vieții și asigurarea unei calități mai bune a ei.
Celula minune e în noi
Medicii gerontologi intervin în momentul de trecere spre bătrânețe. Cea de-a doua preocupare lor este îmbunătățirea calității vieții. Creierul trebuie obișnuit să lucreze în continuare, pentru că dacă el lenevește, nu se mai produce regenerarea neuronală și organismul moare, încetul cu încetul. Totul pleacă de la spirit. S-a demonstrat de curând că celula regeneratoare STEM, care este o celulă embrionară (se prelevează de la embrioni sau din cordonul ombilical), când ajunge la locul unde există o leziune, se transformă în tipul de celulă care e bolnavă. Repară deficitul existent. S-a descoperit că există o astfel de celulă și la creier, în special în două zone foarte importante, unde se reglează memoria și atenția.
Dar fiecare dintre noi avem capacitatea de a produce această celulă binefăcătoare! Ea regenerează neuronul atâta timp cât omul are aceeași activitate, cât își folosește creierul. În momentul în care el nu mai citește, nu mai este preocupat, nu-l mai interesează nimic, atunci celula STEM nu mai acționează și încetul cu încetul memoria scade, capacitatea de a înțelege anumite lucruri se diminuează și omul îmbătrânește pe zi ce trece. În accidentele vasculare, unde s-a produs o leziune, celula inteligentă STEM se duce acolo și reface din neuronii care sunt afectați.
Gerovitalul și Aslavitalul au revoluționat lumea medicală
Prof. Dr. Ana Aslan a dus o muncă asiduă alături de farmacista Elena Polovrăgeanu, elaborând cu succes vestitul Gerovital H3, care a revoluționat întreaga lumea medicală. Acesta este un medicament care se folosește și astăzi în multe țări din lume și care are efecte senzaționale. Gerovitalul H3 este un medicament gerontologic care intervine în mecanismele de îmbătrânire la nivel molecular, dar și geriatric datorită acțiunii sale asupra unor mecanisme comune bolilor cronice degenerative ale vârstei a treia.
În anul 1960, prof. Ana Aslan a început experimentarea unui produs care a făcut furori pe tot globul: Aslavitalul. Acesta, pe lângă procaină, conține și un factor activator al sistemului nervos și al aparatului cardiovascular. Influența complexă asupra procesului de îmbătrânire a sistemelor de reglare și a bolilor cronice degenerative face din terapia cu Gerovital H3 și Aslavital o medicație complexă cu largă aplicabilitate în geriatrie. Aceste produse se recomandă în tratamentul bătrâneții și al bolilor cronice asociate acesteia, în profilaxia și tratamentul îmbătrânirii precoce și accelerate. Se aplică profilactic persoanelor între 45 și 60 de ani, pe baza metodei și a eventualelor particularități ale fiecăruia. Tratamentul curativ se administrează vârstnicilor suferinzi de reumatism cronic degenerativ, cu stări depresive și anxietate, boala Parkinson, osteoporoză, arterite, distrofii neuromusculare. Tratamentul cu Gerovital H3 și Aslavital are efecte antidepresive, de îmbunătățire a memoriei și a atenției, a percepției vizuale, auditive și olfactive, îmbunătățirea echilibrului psihic și neurovegetativ, creșterea și repigmentarea părului, mobilitatea articulațiilor, normalizarea tensiunii arteriale.
Dată în judecată pentru că nu percepea taxe pacienților
Pe lângă asistența medicală, prof. Ana Aslan a înființat un cămin de bătrâni numit „staționarul de lungă durată” care a funcționat timp de 30 de ani. Așezământul oferea condiții de viață decente, care să nu rănească demnitatea celor ajunși aici. Bătrâni singuri, părăsiți de familie, azvârliți în stradă, au găsit pe vremea lui Ceaușescu la Institutul de Geriatrie un adăpost și o familie. Și pentru că Ana Aslan a refuzat cu obstinație perceperea de taxe de la acești pacienți, pe care îi numea „copiii mei de suflet”, Colegiul de Partid, autoritatea morală supremă în România socialistă, a găsit cu cale să-i impute un milion și cinci sute de mii de lei, în anul 1978, reprezentând contravaloarea șederii bătrânilor internați acolo de la înființarea institutului (1952). Purtată timp de 7 ani prin sălile tribunalului, Ana Aslan este achitată abia în decembrie 1987, cu cinci luni înainte de a muri. La acea dată, medicamentele și metodele de tratament ale vestitei profesoare, care depășiseră de mult granițele țării, aduceau statului român 17 milioane de dolari, anual.
Claudia Cardinale, Pablo Neruda și Chaplin au fost pacienții Anei Aslan
În istoria medicinii nici un medic nu a fost atât de solicitat de miile de pacienți și interlocutori. Împărați, regi, șefi de stat, scriitori celebri ai timpului, vedete ale scenei și ale ecranului din întreaga lume, ziariști, dar și pacienți obișnuiți, au trecut prin mâinele distinsei profesoare. În fața bolnavului, dr. Ana Aslan dorea, parcă, să oprească timpul în loc, în încercarea de a aduce ușurarea celui aflat în suferință. Secretul profesoarei? Contactul direct cu pacientul. Scriitorul laureat al Nobelului, Pablo Neruda, actrița Claudia Cardinale, premierul indian Indira Gandhi, Mareșalul de Gaulle, Regele Fahd al Arabiei Saudite, Generalul Franco, Mareșalul Tito, actrița Marlene Dietrich, pictorul de geniu Salvador Dali, vedeta filmului mut Lilian Gish, miliardarul Aristotel Onassis, soția lui JFK, Jacqueline Kennedy, Charlie Chaplin, sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute personalități ale secolului pe care le-a tratat Ana Aslan de-a lungul timpului și care au vizitat clinica de geriatrie din România.
Elena Ceaușescu i-a refuzat ultimele dorințe
Primită cu respect de regi și președinți din toată lumea, la ea în țară era privită cu scepticism de clanul Ceaușescu pentru că adăpostise în căminul de bătrâni personalități „burgheze”, membri ai familiilor unor proscriși precum: Șuțu, Mihalache, Ghica și Duca. Dictatorii aveau o ură nestăvilită față de bătrâni și nu admiteau sub nici o formă ideea că și ei făceau parte dintre persoanele de vârsta a treia. Se considerau tineri, însă n-au ezitat să-și trateze părinții la acest institut.
Atunci când a murit Ana Aslan, răpusă de o necruțătoare boală, la 90 de ani, autoritățile române și mai ales „cabinetul 2” i-au refuzat cu nesimțirea specifică ultimele dorințe: să fie înmormântată creștinește, cu preot și să fie depusă alături de mama și fratele ei. Jalnică și meschină răzbunare față de cea care fusese gloria țării! Cotidianul „România Liberă” a primit dispoziție ca, în afara necrologului dat de Institutul de Geriatrie, să nu publice nici un anunț legat de moartea Anei Aslan, încercându-se astfel estomparea popularității de care s-a bucurat cercetătoarea.
De la morga spitalului Elias, carul mortuar a dus rămășițele pământești ale celebrei savante la cimitirul Bellu, la care au luat cuvântul nu preoții, ci câțiva „tovarăși de răspundere” din partid. Cu toate acestea, mii de oameni au însoțit-o pe ultimul drum, pe cea care s-a luptat toată viața să găsească leacul tinereții veșnice. A doua zi, pe mormânt se putea vedea crucea creștinească, de lemn, purtând înscrisul: Ana Vasilichia Aslan, 1897-1988, care îi fusese pusă la căpătâi de un anonim, probabil în timpul nopții. Un superb și ultim omagiu…
Dana Fodor Mateescu și Răzvan Mateescu/ fotografiile au fost preluate din volumul ANA ASLAN – In memoriam, apărut la Editura Istros – Muzeul Brăilei – 1997
