De ce? Am cămașa dulce, părul e năclăit, pantalonii, pantofii. Sunt un dulce! Știu! Și-n unghii sunt dulce. Am dulce în nas, în ochi și-n urechi. Am făcut un duș în Schweppes. Cum? De ce? Vă povestesc acum.
Am fost cu Dana la Carrefour Băneasa. Cumpărăm noi ce cumpărăm, umplem coșul și ne așezăm la una dintre cozi. Dana începe să așeze produsele pe bandă. Dar cum ea are un talent deosebit să pună ou peste ou, cub peste sferă și sticlă peste sticlă, (E unică! Jur! Îți vine s-o omori!) a construit acolo ceva inimaginabil.
Carnea era peste vopseaua de păr, portocalele atârnau peste pâine, sucurile se ciocneau cu laptele și fasolea verde. Conservele pisicilor stăteau într-un echilibru precar pe roșiile-cherry. În margine a așezat frumos sticlele de Schweppes, sub care erau o cutie de cremă, o ciocolată neagră, cu mentă și…încă ceva neidentificat.
Eu tocmai inițiasem o discuție filosofică despre natură, viață și comerț cu domnișoara casieră, când, o bestie de sticlă, plină ochi cu 1,5 litri de Schweppes, nu știu cum, sare în sus de pe cutiuța cu cremă și cade, boooom, jos, la picioarele mele. Cum a atins gresia, s-a spart într-un loc anume și a început să se învârtă ca un titirez, de ziceai că-i lovită de toate pandaliile!! Stupoare maximă!
Din PET au țâșnit zeci de arteziene care i-au făcut ciuciulete pe toți cei prezenți: casiera, clienții din spatele nostru, din stânga și…în principal, pe mine. Cei de la coadă, însă, bieții de ei, erau fleașcă de sus până jos. Le intrase suc în ochi, femeii îi curgea rimelul pe obraji, lacrimile, părul era ud. N-au apucat să zică nimic, săracii. El tușea, îi intrase pe gât, ea….era disperată.
