Obsesia. Gilică Fingărescu e un bucureștean ca oricare. Uită-te în autobuz, pe stradă, la metrou și-ai să-l recunoști. Nițică burtă („grrrr, e dă la bere, tată!”), nițică chelie („păru` prost părăsește capu` dăștept!), nițică gută („păi ce vrei? fără carne, viața e pustie!”), ochi apropiați, sprâncene lipsă, gura ca o gaură de pușculiță, urechi semiclăpăuge, barbă rară. Un „superb”!
Locuiește cu maică-sa, o mână de om, fostă poștăriță cu mii de kilometri parcurși, o femeie cuminte și cu frică de Dumnezeu. Gilică, însă, s-a izbit în neamul lui Nelu, tată-său, pofticios, ușor supraponderal (palme ude non-stop) și istețel. Lucrează ca vânzător la un butic de cartier, are 36 de ani, e „single” și speră să-și găsească jumătatea.
Dar lui îi e foarte greu! (Numai apropiații știu!)
Gilică are o dambla, o chichiță, un fetiș…Vrea ca viitoarea doamnă Fingărescu să aibă picioare mici, maximum numărul 36 la ciubotă, fine și degete pe măsură. Nu contează greutatea, statutul social, profesional, culoarea ochilor. Îl fascinează degetele frumoase. Îl întărâtă pozitiv, îl stârnesc sexual și liric. Picioarele și degetele femeilor îi transmit lui Gilică un mesaj care nu-l lasă indiferent. Vorba cântecului: „Doamne când îi văd picioareleee, m-apucă damblaleleee!”
Când era mic, îi plăcea să stea pe sub mese și să cerceteze unghiile cucoanelor care veneau în vizită la ai lui. A devenit o obsesie, treaba asta, și nu l-a lăsat în pace nici când a crescut mai mare.
Acum, la vârsta maturității, când vine ostenit de la magazin, adoră să se uite la reclamele în care apar picioare goale și degete. Știe textele pe de rost. Creme pentru varice, răzătoarea pentru călcâie, ciorapi, ojă, Scholl, velvet smooth, cremă împotriva ciupercilor…CA-NES-TEN… Uuuuu, ce senzație!
*****
În noiembrie a cunoscut-o pe Tanța. Micuță, sprințară, grăsuță, cu o gușuliță simpatică („am probleme cu tiroida!”), ochii ca de viezure, 26 de primăveri. Fată bună, vânzătoare de înghețată și, în particoler, studentă la o facultate cu plată. (și-o plătea singură, mă-sa era bolnavă la pat, n-avea decât o pensie de handicap). Specialitatea arte plastice. Tănțica adora să lucreze cu chestii neconvenționale: praf, zahăr, cacao, scorțișoară sau înghețată. Făcea niște desene incredibile, tot cartierul cădea-n noadă, când le scotea ea în fața blocului Z 34, scara C. Lui Gilică îi plăceau portretele din înghețată și scorțișoară. Când nu-l vedea nimeni, trăgea o limbă pe carton și lăsa o dâră. Tanța observa și începea să zbiere:
-Mă, care mi-ați lins lucrările? Perverșii dracului!
Gilică s-a îndrăgostit pe loc de ea. Topit era! Fata asta mirosea toată a vanilie, a scorțișoară și-a cacao. Trebuia să fie nevasta lui! Însă nu-i văzuse niciodată picioarele. Cum să facă?
Pentru a-i cuceri inimioara, Gilică s-a dat pe lângă ea, ca un curcan, ducându-i ba un pachet de cafea, ba niște lapte praf (faci niște peisaje teribile!). Ce vreți? Ad astra per aspera. A treia sau a patra oară a invitat-o la o bere. Tanța n-a zis nu, că și ei îi cam plăcea bursucul.
S-au întâlnit la o cârciumioară discretă și cilibie situată în șoldul de vest al cartierului. Viță-de-vie pe deasupra, trei lăutari melancolici, chelneri cu freză pe dreapta și unghiile tăiate din carne.
-Două table de Ciucaș, vă rog! a gâjâit Gilică stăpân pe situație.
-Vineeeee!, a răspuns angajatul crâșmei.
Și-a venit. Berea era ca gheața, atmosfera mișto.
Au băut, a vorbit, au râs, și-au amintit din copilărie. Gilică s-a machit pe la a opta. Beția îi venea ca turnată.
Singura idee care-i sfredelea mintea era că vrea să-i vadă deștele de la picere. Tanța se încălța numai cu pantofi, sandale închise la vârf sau espadrile. Niciodată nu-și arăta pedichiura. Gilică frigea de nerăbdare! Să-i toarne nițică bere pe pulpă? Așa, ca să i se prelingă până la pantofi? Poate se descalță…
Tanța nu s-a îmbătat, parcă băuse apă chioară. Îl privea tăcută și gânditoare, printre gene, de ziceai că acum se pregătește să-l deseneze pe coală. Și, dintr-odată, s-a pomenit cu un șuvoi de bere rece între picioare. Biata fată! A răcnit cât au lăsat-o normele ei de bună creștere.
-Bă, cretinule! Vrei să fac anexită?
Și trosc, l-a pocnit cu poșeta peste „muzicuță”.
-Tanțo, iartă-mă, pupa-ți-aș tiroida! M-am cam trotilat, sunt un imbecil, dar eram așa de fericit! Hai să-ți șterg piciorușele…
Fata n-a mai zis nimic, ce naiba să mai zică?! L-a lăsat. Gilică s-a aplecat peste burdihanul plin, a descălțat-o, curgea berea din sărmana femeie, i-a scos ștrampii și…Sfinte Mucenic Iraclie!!! În viața lui nu văzuse asemenea degete groase, de hipopotam, cu unghii mari, bombate, tăiate strâmb. Inacceptabil pentru o artistă!
Era uluit, se trezise de tot și nu-i mai trebuia nimic. S-a ridicat de la masă și-a plecat bombănind. Tanța, alerga desculță după el neînțelegând ce se întâmplă.