Amintiri din Epoca de Aur

37 de ani de la Revoluția de Catifea din Cehoslovacia

Acum 37 de ani, represiunea unui marș studențesc la Praga declanșa Revoluția de Catifea. În șase săptămâni, regimul comunist din Cehoslovacia a căzut fără violență, în contrast cu decembrie 1989 în România.

de Alin Radu · · Asistat de AI

Mulțime cu lumânări aprinse și banner cu mesajul „Svobodu” (Libertate) la o demonstrație din Praga, în timpul Revoluției de Catifea din 1989
Mulțime cu lumânări aprinse și banner cu mesajul „Svobodu” (Libertate) la o demonstrație din Praga, în timpul Revoluției de Catifea din 1989

Pe 17 noiembrie 1989, la Praga, o manifestație a studenților a fost oprită cu bastoanele de poliția specială pe bulevardul Národní třída. În mai puțin de șase săptămâni, represiunea din acea seară a dus la căderea regimului comunist din Cehoslovacia, fără ca un singur glonț să fie tras. Astăzi se împlinesc 37 de ani de la începutul Revoluției de Catifea, numită așa tocmai pentru caracterul ei pașnic.

Aniversarea vine într-o zi care, în Cehia și Slovacia, este sărbătoare națională: Ziua luptei pentru libertate și democrație. Data de 17 noiembrie este și Ziua internațională a studenților, iar legătura nu e întâmplătoare.

Un marș comemorativ care a scăpat de sub control

Pe 17 noiembrie 1939, ocupanții naziști au închis universitățile cehe, după protestele studențești izbucnite la funeraliile lui Jan Opletal, un student împușcat în timpul unei demonstrații. Exact 50 de ani mai târziu, studenții din Praga au organizat un marș autorizat pentru a comemora evenimentul.

Aproximativ 15.000 de tineri au pornit de la cimitirul Vyšehrad spre centrul orașului. Pe drum, lozincile comemorative au devenit lozinci împotriva regimului. Pe Národní třída, unitățile speciale ale Ministerului de Interne au încercuit coloana și au bătut manifestanții. Bilanțurile vremii vorbesc de peste 500 de răniți.

Un zvon potrivit căruia un student ar fi fost ucis, dovedit ulterior fals, s-a răspândit rapid prin oraș. Furia publică a fost imediată. A doua zi, studenții de la teatru au intrat în grevă, iar actorii din teatrele din toată țara li s-au alăturat: în loc de spectacole, pe scene se citeau proclamații și se purtau discuții publice.

Forumul Civic, cheile și greva generală

Pe 19 noiembrie, dramaturgul disident Václav Havel și alți opozanți au înființat, la teatrul Činoherní klub din Praga, Forumul Civic (Občanské fórum). În Slovacia s-a format o mișcare paralelă, Publicul împotriva Violenței (Verejnosť proti násiliu). Revendicările erau clare: demisia conducerii comuniste, eliberarea deținuților politici, anchetarea intervenției din 17 noiembrie și renunțarea la rolul conducător al partidului.

Zile la rând, Piața Venceslas s-a umplut de sute de mii de oameni. Mulțimile scuturau chei, un gest devenit simbolul revoluției: pentru regim, sunetul anunța că i-a sosit vremea să plece. Pe 25 și 26 noiembrie, pe platoul Letná s-au strâns, după estimările vremii, în jur de 750.000 de oameni.

Punctul decisiv a venit pe 27 noiembrie, cu o grevă generală de două ore, între 12:00 și 14:00, la care s-a alăturat majoritatea cetățenilor. Mesajul era unul singur: sfârșitul partidului unic. A doua zi, conducerea comunistă a acceptat să renunțe la monopolul asupra puterii.

De la închisoare la Castelul din Praga

Pe 10 decembrie, președintele Gustáv Husák a învestit un guvern de înțelegere națională, cu majoritate necomunistă, condus de Marián Čalfa, apoi și-a anunțat demisia la televiziune. Pe 28 decembrie, Alexander Dubček, figura Primăverii de la Praga din 1968, a fost ales președinte al Adunării Federale.

Pe 29 decembrie 1989, același parlament, ales încă pe vremea regimului, l-a votat în unanimitate pe Václav Havel președinte al Cehoslovaciei. Cu câteva luni înainte, Havel fusese deținut politic. Primele alegeri libere au avut loc în iunie 1990, iar Havel a fost reconfirmat în funcție în iulie 1990.

Arhivele de televiziune păstrează imaginile acelor săptămâni. Agenția AFP a publicat o retrospectivă video a zilelor care au schimbat Cehoslovacia:

Vezi filmarea pe YouTube

Toamna în care a căzut Cortina de Fier

Revoluția de Catifea nu a fost un eveniment izolat, ci o verigă dintr-un lanț de prăbușiri care a schimbat Europa în câteva luni. În iunie 1989, Polonia organizase alegeri parțial libere, câștigate de Solidaritatea. În octombrie, Ungaria se proclamase republică. Pe 9 noiembrie a căzut Zidul Berlinului, iar a doua zi Todor Jivkov a fost înlăturat de la conducerea Bulgariei.

Cehoslovacia părea, până atunci, unul dintre cele mai rigide regimuri din blocul sovietic, instalat cu tancurile Pactului de la Varșovia după invazia din 1968. Faptul că s-a prăbușit în doar câteva săptămâni a arătat cât de fragil devenise sistemul.

România, singura revoluție sângeroasă

În timp ce la Praga se strângeau sute de mii de oameni, la București se desfășura, între 20 și 24 noiembrie 1989, Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român. Nicolae Ceaușescu a fost reales în unanimitate secretar general, iar regimul a respins orice idee de reformă, prezentând schimbările din jur ca pe o amenințare.

Contrastul s-a văzut câteva săptămâni mai târziu. Pe 16 decembrie, protestul de la Timișoara, pornit în jurul pastorului László Tőkés, s-a transformat în revoltă împotriva regimului, înăbușită cu focuri de armă. Pe 21 decembrie, mitingul convocat de Ceaușescu la București s-a întors împotriva lui, iar pe 22 decembrie dictatorul a fugit din clădirea Comitetului Central. A fost executat pe 25 decembrie, la Târgoviște, după un proces sumar.

România a fost singura țară din blocul comunist european în care căderea regimului, în 1989, s-a plătit cu sânge: peste o mie de oameni și-au pierdut viața în zilele revoluției. La Praga, schimbarea s-a produs prin negocieri, greve și demonstrații pașnice. Despre începuturile revoluției române puteți citi și în articolul nostru despre zilele în care Timișoara a aprins scânteia libertății.

Ce a rămas după catifea

Cehoslovacia nu a supraviețuit mult tranziției. La 1 ianuarie 1993, țara s-a separat pașnic în Republica Cehă și Slovacia, într-un proces numit, prin analogie, „divorțul de catifea”. Ambele state au intrat în NATO și în Uniunea Europeană.

Mesajele transmise la aniversare reiau ideea care a definit acele săptămâni: solidaritatea oamenilor obișnuiți și curajul de a vorbi pot dărâma bariere care păreau de neclintit.

Mai multe povești despre viața sub regimurile comuniste găsiți în rubrica Semnal Amintiri din Epoca de Aur.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.