„Sunt din generația ’64. Am trăit din plin, în propria-mi carne, toate „binefacerile” Epocii de Aur.
Copilărie petrecută la cozi interminabile, foame cruntă (parcă în Brașov mai rău decât în alte părți!), lecții făcute la lumina lumânărilor, cu mâinile înghețate bocnă, părinți epuizați de munca grea și de lipsuri, părând de multe ori că regretau faptul că au patru copii.
Mai târziu, tragediile datorate regimului au fost altele: prietene care au murit (una chiar în maternitate) din cauza avorturilor, doi prieteni (frați!) înecați în Dunăre încercând să fugă din țară, alți doi prieteni — unul împușcat de grăniceri, altul ajuns în pușcărie, tot pentru trecere frauduloasă a frontierei.
Cea mai bună prietenă a mea, copil bun, cuminte, unic la părinți, a fost arestată când mă aștepta la cafeneaua „Select” și băgată în pușcăria Codlea șase luni pentru „parazitism”. Fata nu intrase la facultate din prima și părinții hotărâseră să o țină acasă un an, ca să se pregătească pentru anul viitor.
