Autor Cătălina Lupu
Am citit și citesc mult, de când când eram mică. Bine, la început mai forțat, mai cu puterea exemplului, mai de nevoie. Apoi a venit de plăcere. Apoi, obișnuință. Apoi drog.
Pe vremea comuniștilor, nu prea se găseau nici cărți. Se știe! Și la ele era un trafic, Dumnezeule! Le cumpărai pe „sub mână”, aveai abonament la bibliotecă sau le împrumutai de la colegi/prieteni/vecini/cunoștințe. Citea România… compulsiv! Orice îți cădea în mână! La final, vedeai dacă meritase. „Era românu’ trendsetter pă cărți!”
Mama era, binențeles, traficantă… și ea. De cărți! Citea mult! Nu știu când avea timp pentru toate!
O urmăream, îi subtilizam tot ce citea. Cărțile erau, de multe ori, provenite pe filiera de serviciu. Citeam, odată cu ea cartea. Ea era la o pagină, eu îi lăsam semnul acolo, și îmi țineam scorul paginilor.
Multe cărți îmi erau interzise! Sau așa dorea ea să creadă că o face. Spunea că nu sunt potrivite pentru vârsta mea. Că le voi descoperi, mai târziu, că nu le voi înțelege. Eu, copil fiind, nu aveam darul contrazicerii, doar al acțiunii. Ziceam ca ea, dar făceam ca mine.
Erau părinții foarte „liniștiți” cu așa copil. Niciodată nu știai ce „pritocește”. Pe parcurs, mi-am pierdut abilitatea asta. Cred că trebuie să reflectez asupra ei.
Buun! Face mama rost de „Cel mai iubit dintre pământeni”. Prima ediție, necenzurată.
(Aaaa! Asta-i altă poveste! În comunism, totul se CENZURA! Exista un organism întreg pentru așa ceva.)
Mama mi-a explicat foarte clar că nu o să pun mâna pe ea. Pe carte!
Mie, atât trebuia să-mi spui: „nu ai voie”! Zici că aveam comenzile pe dos. Exact invers procedam.
Eram clasa a șaptea. Iarnă, frig. Ziua mai scurtă, te culcai devreme, fiindcă nu aveai alte opțiuni. Plapumă de lână cu o „față” matlasată, grea, intrai sub ea și nu te mai putea mișca. Dar ținea de cald în nopțile friguroase.
Mama adoarme, iar eu subtilizez cartea. Mă bag în pat, îmi înghețau mâinele tot răsfoind foile, plus exista pericolul că putea să mă depisteze. Mă gândesc că dacă bag veioza sub plapumă, am și căldură… și nici nu mă găsește mama.
Repet: plapumă de lână! Bec incandescent.
Arde mocnit, fără flacără, fumegă… Ajutooor!
M-am trezit în balcon, frig, mama strigându-mă și frecându-mă cu zapada proaspăt căzută.
Cartea am citit-o pe nerăsuflate! Descoperind primele scene de sex, ororile comuniste, primele înnjurături în maghiară. M-am îndrăgostit de Petrini.
Cititul nu omoară. Puneți mâna pe cărți, lăsați TikTokul!
Cătălina Lupu
