După 23 august 1944, Maniu a luptat împotriva preluării țării de către comuniști, proces pe care a refuzat să-l accepte, încrezător în sprijinul marilor puteri occidentale. La 1 noiembrie 1944, Iuliu Maniu îl întreba printr-o telegramă pe vicemareșalului Donald Stevenson dacă guvernul britanic are de gând să predea România Uniunii Sovietice, răspunsul fiind negativ. Pe 8 noiembrie însă ministrul de externe al Marii Britanii (Foreign Office) îi scria reprezentantului său la București (John Le Rougetel) într-o telegramă strict confidențială că înțelegerea dintre Churchill și Stalin privind Grecia și România orientează politica britanică.
Maniu s-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației, inclusiv prin memorii adresate puterilor occidentale. A obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comuniști.
În una dintre cele mai sinistre închisori ale României, cea de la Sighetu Marmației, a fost locul ales de autoritățile comuniste pentru a extermina elita României interbelice. Alături de oamenii politici care au făurit România Mare, acolo au fost închiși episcopi greco-catolici și romano-catolici, oameni de cultură sau, pur și simplu, oameni care au luptat împotriva bolșevismului.
Iuliu Maniu se afla în arest din 14 iulie 1947, în urma înscenării de la Tămădău. Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu a fost condamnat la închisoare pe viață. A fost trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947. În august 1951 a fost transferat împreună cu Mihalache și alți național-țărăniști la Sighet.
Gardienii, sub conducerea criminalului Vasile Ciolpan, comandantul penitenciarului, se străduiau să îi mențină pe deținuți cât mai izolați unii de alții. Totodată, asupra deținuților, majoritatea având o vârstă extrem de înaintată, s-au exercitat presiuni fizice și morale, fiind supuși unui regim de distrugere fizică.
După șase ani de detenție, starea de sănătate a lui Iuliu Maniu s-a deteriorat foarte grav. Deși Nicolae Carandino a fost adus pentru a-l îngriji, Maniu ajunsese în starea în care nu mai putea merge și mânca singur.
Unificatorul și creatorul statului național modern, fost prim ministru al României, fost șef al PNȚ și al Partidului Național Român din Transilvania, fost membru în Parlamentele din București și din Budapesta, fost șef al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, nobil din Bădăcin și lider al Opoziției democratice, apropiat al regelului Mihai, s-a sfârșit în chinuri cumplite, la 5 februarie, 1953, la vârsta de 80 de ani.
