Daca exista persoane care in perioada 1985-2000 au trecut prin Centrul de Primire Minori din Strada Aaron Florian, nr. 5 și copii fiind, au fost supusi la rele și inumane tratamente, sa ia legatura cu noi. Faptele celor care au lucrat acolo nu trebuie iertate.- Popescu Anemona- Facebook
Va las sa cititi marturia unui adolescent care a trecut prin acel centru al ororilor comuniste:
„Numele meu este Mihai Gelu Gheorghe, sunt din București, am varsta de 49 de ani. Am vazut din intamplare un reportaj tv la B1 și m-au napadit amintirile triste. Pe Mama Gabor o tin minte și in ziua de azi. Mentionez ca cele povestite mai jos se pot proba cu documente.
In anul 1988 tin minte ca ma jucam pe afara cu varul meu Mihai Gheorghe, locuiam in sectorul 6, mai precis in Crangasi. Daca va aduceti aminte cand eram copii, era la moda „galena telefonica”. Se spunea ca daca mai lipesti o lita asculti radioul. O primisem de la alt prieten de-al nostru, in schimbul unor surprize, stiti dv acele surprize de la celebrele gume turbo.
Imi aduc aminte ca era foarte tarziu, cred ca era ora 22 seara, cand ma jucam cu varul meu afara. Ne chinuiam sa agatam o lita in copac, sa o lipim de galena, și atunci a aparut un echipaj de militie format dintr-un militar cu pusca in spate, doi civili imbracati in trening, și doi militeni. Pur și simplu au aparut langa noi și ne-au intrebat ce facem. Copii fiind ne-am speriat și le-am spus adevarul, ca vrem sa agatam o lita in copac sa o lipim, ca să ascultam radioul.
Am auzit cand ne-a spus „veniti cu noi”! Ne-a dus la sectia 19 militie, nici nu am intrat bine pe poarta, ca deja varului meu s-a trezit cu un bocanc in spate. Ne-au batut foarte multi acolo la sectie, și ne-au spus sa zicem ca am luat galena de la un telefon de pe strada, desi aceea galena se vedea (zic eu acum) ca era uzata, se vedea cu ochiul liber. Ne-a pus catuse, și au venit acasa, și au facut perchezitie. bineînțeles ca nu au gasit nimic. Am vazut cu ochii mei cand mama, Dumnezeu s-o ierte, a lesinat cand m-a vazut cu catuse la maini. Degeaba au incercat parintii nostri sa spuna ca e o simpla joaca de copii și ca toti copiii se joaca cu galene, și chiar și noi aveam telefon fix.
Nu au fost de înțeles, și dupa ce ne-au calcat in picioare, ne-a dus la celebrul centru…
De aici a inceput cosmarul. De cum am intrat, tin minte ca era o sala de primire unde era un singur birou. Era un barbat, a scris el ceva acolo intr-un registru. Ne-a zis sa mergem in sala alaturata, unde cred ca erau vreo 14 copii, numai baieti. La o jumatate de ora, ne-a strigat numele și ne-a zis sa iesim afara din acea clasa și ne-a pus sa ne dezbracam. Ne-am trezit cu un praf alb pe noi, care avea un miros puternic de clor, și, cu un un furtun cu apa rece, ne uda de la distanta, o femeie intr-un halat albastru. Era una dintre mame, nu mai știu exact numele. Am retinut doar ca erau mai multi educatori, erau in tura aceea și un individ, BOGDAN.
