Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița a publicat raportul privind activitatea desfășurată în anul 2025, document care analizează atât activitatea instituției, cât și pe cea a celor trei unități subordonate. Concluziile raportului confirmă o problemă veche a sistemului judiciar din județ: numărul insuficient de procurori raportat la volumul foarte mare de dosare aflate în lucru. În lipsa unor măsuri eficiente privind gestionarea resurselor umane, accesul cetățenilor la justiție riscă să fie afectat, iar soluționarea anchetelor penale continuă să fie întârziată.
Situația parchetelor din Ialomița reflectă o realitate întâlnită în mai multe zone din țară. Deficitul de procurori face ca multe dosare să rămână nesoluționate perioade îndelungate, iar presiunea asupra magistraților rămași în sistem crește constant. Deși problema este semnalată de ani de zile în rapoartele oficiale, soluțiile întârzie să apară.
Potrivit documentului, la finalul anului 2025, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița funcționa cu doar doi procurori activi, în condițiile în care organigrama prevede nouă posturi. Situația este similară și în cadrul parchetelor de pe lângă judecătoriile din Slobozia, Fetești și Urziceni. În fiecare dintre aceste unități activează cel mult trei procurori, deși schema de personal ar permite ocuparea a șase sau chiar șapte posturi.
Această lipsă de personal se reflectă direct în volumul de muncă. La nivelul celor patru unități de parchet din județ există peste 27.000 de dosare în lucru. În aceste condiții, încărcătura pentru fiecare procuror este uriașă, variind între aproximativ 2.100 și aproape 3.000 de dosare de soluționat. Un astfel de volum face dificilă investigarea rapidă și eficientă a cauzelor, iar întârzierile devin inevitabile.
În mod paradoxal, deși Inspecția Judiciară constată anual întârzieri în soluționarea dosarelor din aceste parchete, cauza principală – deficitul de procurori – nu este abordată în mod concret. Rapoartele de activitate ale instituțiilor din Ialomița indică explicit necesitatea suplimentării personalului, însă până în prezent nu au fost adoptate măsuri semnificative.
