Unele comune din România, precum Chiajna (Ilfov), Florești (Cluj), Ghiroda (Timiș), Ștefănești (Ilfov), Miroslava (Iași) sau Giroc (Timiș), au ajuns să depășească, ca venituri bugetare, numeroase orașe importante din țară. Cu toate acestea, multe dintre ele nu au reușit să-și dezvolte infrastructura esențială — școli, grădinițe sau unități medicale.
Diferențele de venituri sunt semnificative. De exemplu, municipiul Hunedoara, cu o populație de aproximativ 50.000 de locuitori — doar cu 7.000 mai mulți decât comuna Chiajna — a avut în 2022 venituri proprii de 82 de milioane de lei. În comparație, Chiajna a depășit acest prag cu 10 milioane de lei, potrivit unei analize realizate de TVR Info.
În comunele periurbane, dinamica demografică este deosebit de activă. Florești, suburbie a Clujului cu zeci de mii de locuitori, a înregistrat anul trecut același număr de nașteri ca orașul Brăila, deși acesta are o populație de câteva ori mai mare.
„Activitățile economice se mută în comune deoarece terenurile sunt mai accesibile. Cu toate acestea, aceste localități nu reușesc să țină pasul cu dezvoltarea infrastructurii edilitare necesare”, explică Dragoș Dincă, profesor de Administrație Publică la SNSPA.
Chiar dacă unele comune, precum Chiajna, au făcut progrese (de exemplu, prin inaugurarea unei școli moderne), realitatea este că multe dintre ele funcționează ca extensii ale orașelor mari, fără a-și asuma în totalitate rolul de localități autonome.
Aceste comune atrag locuitori din marile orașe care caută locuințe mai spațioase și mai accesibile. Totuși, majoritatea noilor rezidenți își desfășoară activitatea în orașele vecine și își duc copiii la școli de acolo, fără a contribui la bugetul urban, ceea ce creează un dezechilibru în alocarea resurselor.
„Comunele în plină expansiune nu dispun, de regulă, de licee sau spitale. Locuitorii lor consumă servicii publice din orașele apropiate, fără a contribui direct la bugetul acestora. Aceasta ridică întrebări privind echitatea fiscală și dezvoltarea administrației publice locale”, subliniază sociologul Bogdan Voicu, de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții.
