În analiza de acum câteva zile aduceam în discuție și posibilitatea ca Rusia să execute și lovituri nucleare. Nu voi reitera cele deja scrise, găsiți toate concluziile aici: “Posibilitatea ca Putin să folosească arme nucleare, tot mai crescută.” În urma acestui articol am primit foarte multe întrebări, mai ales legate de ceea ce înseamnă punerea “forțelor de descurajare (nucleare – nota autorului) în regim special de alertă de luptă„ și despre lanțul decizional în lansarea unei lovituri nucleare. Dar să le luăm pe rând.
Ce sunt nivelurile de pregătire?
Fiecare nivel scurtează timpul efectiv între comanda Președintelui și lansarea efectivă. În nivelul minim de alertă, racheta este plasată într-un container sigilat si nu are conectate bateriile, giroscoapele, încărcătura de luptă etc. Timp de pregătire până la lansare, 3 ore și jumătate. În nivelul maxim de alertă, toate sistemele sunt pregătire iar pregătirea pentru lansare durează doar 34 de minute (ziua) sau 37 de minute (noaptea). Am rugămintea ca toate aceste cifre să fie luate cu aproximație, nimeni, în afara specialiștilor ruși ACTIVI necunoscând protocoalele de lansare 100%. De-a lungul timpului au fost publicate diferite materiale de specialitate dar este posibil ca în timp, aceste protocoale să fie actualizate iar timpii modificați cu câteva minute în plus sau în minus. De parcă ar conta…
Cele patru niveluri de pregătire pentru luptă ale forțelor nucleare rusești
Voi face o scurtă introducere, cu o paralelă a procedurilor din SUA. Statele Unite ale Americii au cinci niveluri de pregătire pentru luptă (DEFCON) și desi, Președintele are “valiza nucleară”, nu execută singur “lovitura” ci este parte dintr-un lanț. Astfel, Președintele se identifică pe o linie securizată printr-o serie de coduri (acea plăcuță din plastic opacizat pe care o vedem în filme că o rupe). Pe acea plăcuță sunt și coduri false, pentru a putea să transmită operatorului faptul că este forțat să inițieze lansarea (dacă este răpit, de exemplu). Președintele este singurul care știe care este poziția corectă a codului și este obligat să o memoreze. După ce se identifică, alege scenariul (țintele și gravitatea loviturilor) și transmite către Chairman of the Joint Chiefs of Staff. Următorii care preiau comanda sunt “Strategic Command”, care de fapt transmit efectiv ordinul către trupele care vor efectua lansarea/lansările.
În Rusia sistemul este asemănător, doar că ei au patru niveluri de alertă.
4) Konstanta – Constant
3) Prypodnatie – Ridicat
2) Voennaya opasnost – Pericol militar
1) Polny – Total
După cum se poate lesne observa, nici unul dintre aceste niveluri nu se numește “regim special de alertă de luptă”, fapt ce i-a pus în dificultate pe analiștii militari care trebuie să descifreze mișcările Rusiei și ale lui Putin. Conform unei surse rusești, acest regim special ar corespunde nivelului doi de alertă, “Pericol militar”.
A înnebunit Putin?
Am răspuns la această întrebare în articolul trecut. Nu cred că a înnebunit ci pur și simplu a semnalat Vestului că nu trebuie să se amestece, cu trupe sau cu zone de interdicție aeriană în acest război. La fel au procedat și SUA, pe 24 Octombrie 1973, când a ridicat nivelul de alertă cu fraza care a băgat în sperieți toți militarii, din ambele tabere: “Assume Defcon 3”. Astfel, a transmis Rusiei să nu se amestece în Războiul din Orientul Mijlociu (Războiul de Yom Kippur dintre Israel și lumea arabă).
Putin poate declanșa singur “Armaghedonul”?
Încep prin a vă reaminti ce scenariu înaintam în analiza trecută:
– “Dacă nu va avea rezultatul scontat, este posibil să folosească arme nucleare tactice.”
– “Ar putea chiar să detoneze o bombă nucleară strategică (de putere mare) undeva într-o zonă neutră. O posibilă alegere ar putea fi Marea Nordului. Va face aceasta mutare pentru a forța Vestul sa revină la masa negocierilor în termenii lui.”
În toate scenariile de război se evocă posibilitatea folosirii loviturilor nucleare tactice. Reduse ca putere, ele vor fi o tragedie la nivel local, dar nu vor afecta cu nimic restul lumii. Ce înseamnă “nivel local”? O lovitură tactică poate varia intre 0,3 Kilotone și 200 de kilotone (încărcătura de luptă W29 destinată rachetelor SRAM II). Ca și comparație, bomba lansată la Hiroshima a avut 15 kilotone. Astfel, în funcție de cât este mare, o lovitură tactică poate distruge totul pe o rază de câteva sute de metri sau zeci de kilometri. IMPORTANT: o lovitură nucleară tactică nu înseamnă automat declanșarea unui război nuclear. Probabil vom vedea cum toți diplomații lumii vor “privi cu atenție și îngrijorare”, “vor condamna” bla-bla-bla. Clar, un astfel de gest din partea rușilor clar ne va aduce mai aproape de un război generalizat, dar nu cred că NATO va răspunde cu o lovitură similară. Deși, să nu uităm, nervii sunt întinși la maxim și toată lumea stă cu degetul pe trăgaci.
La fel de regretabil ar fi gestul Rusiei de a face o demonstrație de forță, detonând, ca “test” o bombă nucleară strategică. Cea mai mare bombă nucleară testată de ruși se numește, “Țarul”, are o putere de 50.000 de kilotone (de peste 3300 de ori mai puternică decât Hiroshima) și poate distruge totul pe o rază de zeci de kilometri.
Pe finalul acestui articol vreau să explic și care este “lanțul de comandă” în Rusia pentru lansarea unei arme atomice strategice.
Cine are “valiza nucleară” în Rusia?
Înaintea unei astfel de lansări, trupele sunt puse în nivelul cel mai înalt de alertă, Polny (Total) iar timpii de lansare sunt reduși corespunzător. Astfel, în acest nivel de alertă trupele ”Early warning”, care detectează atacurile inițiate de către inamici, au la dispoziție maxim trei minute pentru a confirma atacul și a transmite informația Președintelui. Președintele are la dispoziție maximum 12 minute pentru a decide dacă răspunde atacului și cât de dur răspunde. În cazul în care inamicii execută atacul de pe un submarin aflat aproape de Rusia, Președintele are mai puțin de 12 minute la dispoziție pentru a decide contraatacul. Trupele care se ocupă de lansarea contraatacului au la dispoziție între 2 și 12 minute pentru a lansa rachetele, din silozurile subterane, submarine etc.
Pentru a iniția un atac nuclear strategic este nevoie de aprobarea a trei persoane: Președintele Vladimir Putin, Ministrul Apărării, Sergei Kuzhugetovich Shoigu și Valery Vasilyevich Gerasimov, șeful Statului Major al Forțelor Armate (Chief of the General Staff).
Concluzie
Campania din Ucraina, deși înaintează cu pași mici și are șanse să-și atingă obiectivele, este percepută ca un dezastru. Sancțiunile economice fără precedent au băgat Rusia, oficial, în faliment. Practic este un război Rusia vs. Restul lumii. La începutul lunii s-a supus la vot de ONU rezoluția prin care se condamnă invazia Ucrainei de către Rusia și se cere retragerea imediată a armatei ruse. Dintre cele 193 de state membre ale ONU, 141 au votat pentru, 35 s-au abținut și doar cinci state au votat împotrivă: Rusia, Belarus, Coreea de Nord, Eritreea și Siria.
Putin este băgat într-un colț și fără prea multe de pierdut. În toate discuțiile sale, cu Franța, cu Germania, semnalează faptul că este inflexibil în negocieri. În plus, așa cum prevedeam acum câteva zile, a declanșat o serie de atacuri extrem de sângeroase. Viitorul apropiat este destul de sumbru dar nu suntem aproape de un război nuclear generalizat, așa cum s-a vehiculat alarmist pe rețelele de socializare. Mai degrabă ar trebui să ne temem de luptele care se dau în apropierea centralelor nucleare de pe teritoriul Ucrainei. Deși reactoarele sunt foarte bine protejate, se poate întâmpla ca o serie de factori să declanșeze un accident nuclear de tipul Chernobyl și este clar că obuzele trase în interiorul unei centrale nucleare nu sunt deloc o idee strălucită.
Dacă nu ați făcut-o încă, vă invit să citiți și primele două analize despre conflictul din Ucraina:
– 24 Ianuarie, prevedeam că va începe un război în Ucraina și dădeam ca fereastră de oportunitate perioada 10 – 20 Februarie: Va fi război în Ucraina?
– 1 Martie: Posibilitatea ca Putin să folosească arme nucleare, tot mai crescută.