Știință

Cute aggression, de ce vrem să strângem ce e prea drăgălaș

Impulsul de a strânge un pui de pisică sau de a ciupi obrajii unui bebeluș are un nume și o explicație studiată de psihologi și neurocercetători.

de Redacția Semnal · · Asistat de AI ·

O femeie în pulover galben ține strâns în brațe un cățel maro, în aer liber (Foto: Farah / Burst)
O femeie în pulover galben ține strâns în brațe un cățel maro, în aer liber (Foto: Farah / Burst)

Un bebeluș cu obrajii rotunzi, un cățel adormit în palmă, un pui de pisică ce abia stă pe lăbuțe. În fața lor, mulți oameni simt nevoia să strângă, să ciupească sau să muște ușor, deși nu vor să facă rău nimănui. Psihologii numesc reacția „cute aggression”, termen introdus în 2015 de o echipă de la Universitatea Yale.

Nu e o ciudățenie rară. Într-un sondaj preliminar făcut de cercetătorii de la Yale, 30% dintre cei 105 participanți au spus că au ciupit, la un moment dat, un bebeluș sau un copil foarte drăgălaș, iar 52% că l-au strâns, fără intenția de a-l răni. Katherine Stavropoulos, cercetătoare la Universitatea California din Riverside, spune că aproximativ jumătate dintre adulți au uneori astfel de gânduri.

O emoție prea mare pentru a fi ținută în frâu

Încă din 2013, Rebecca Dyer și Oriana Aragón au prezentat un experiment mai puțin solemn. Participanții priveau fotografii cu animale drăgălașe, amuzante sau banale, în timp ce țineau în mână folie cu bule. Cei care vedeau animale drăgălașe au spart semnificativ mai multe bule.

În studiul din 2015, Aragón, autoarea principală, a pornit de la ideea că astfel de reacții apar când cineva este copleșit de o emoție pozitivă. Din același motiv plâng unii oameni de fericire la nunți sau la reîntâlniri cu cei dragi. Cercetătorii au numit fenomenul expresie dimorfă, adică un singur sentiment care se arată în două feluri opuse.

În experimentele publicate în revista Psychological Science, aproape 300 de participanți au privit fotografii cu bebeluși, modificate digital pentru a arăta mai mult sau mai puțin „bebelușești”, cu ochi, obraji și frunte mai mari sau mai mici. Chipurile cele mai drăgălașe au stârnit mai multă dorință de îngrijire, dar și mai multă dorință de a ciupi. Analiza a arătat că impulsul agresiv apărea doar prin sentimentul de a fi copleșit, în timp ce dorința de a îngriji apărea și fără el.

Ce arată activitatea creierului

În 2018, Katherine Stavropoulos și Laura Alba au urmărit și activitatea creierului. Cei 54 de participanți, cu vârste între 18 și 40 de ani, purtau o cască cu electrozi în timp ce priveau imagini cu bebeluși și cu animale, mai drăgălași sau mai puțin drăgălași. Rezultatele, publicate în revista Frontiers in Behavioral Neuroscience, leagă impulsul agresiv atât de procesarea recompensei, cât și de relevanța emoțională a imaginilor.

Stavropoulos a explicat, într-un comunicat al universității, că un adult atât de copleșit de drăgălășenia unui bebeluș încât nu mai poate avea grijă de el ar pune în pericol copilul. Același lucru ar putea fi valabil, a adăugat ea, pentru oamenii care au animale de companie. Relația cu acestea este studiată și din alte unghiuri, de pildă în cazul atașamentului pisicilor față de stăpân.

Din perspectiva lui Stavropoulos, un impuls care temperează emoția ar putea fi util. Este însă o ipoteză, nu o concluzie demonstrată. Corpul are și alte reacții greu de controlat la emoții intense, cum e pielea de găină.

Limite și voci care nuanțează

Autorii studiilor de la Yale recunosc singuri că datele vin în mare parte din chestionare completate de participanți, iar eșantioanele mari au fost recrutate online, cu mai puțin control asupra condițiilor. Aragón și-a revizuit între timp și ipoteza inițială, potrivit căreia reacția sprijină comportamentul de îngrijire. Ea consideră acum că astfel de expresii pot fi semnale care ajută la coordonarea comportamentului dintre oameni.

Contextul contează, a spus cercetătoarea într-un interviu. Fără el, dorința de a-ți mușca partenerul ar putea părea agresivă, dar într-o relație iubitoare este înțeleasă ca semn de afecțiune.

Un cuvânt vechi pentru un sentiment cunoscut

Limba engleză nu avea un cuvânt pentru asta, așa că oamenii de știință au căutat în altă parte. În tagalog, limba vorbită în Filipine, există „gigil”, care descrie dorința de a strânge din dinți și de a ciupi ceva prea drăgălaș ca să te poți abține. Cercetătorii de la Yale l-au citat în studiul din 2015, iar în martie 2025 cuvântul a ajuns și în Oxford English Dictionary, printre alte zeci de termeni fără echivalent direct în engleză.

Definiția din Oxford arată cât de încâlcit e sentimentul. Printre cauze apar furia și nerăbdarea, alături de plăcerea de a vedea ceva drăgălaș, iar semnele sunt fizice, de la pumni încleștați și dinți strânși până la tremur. Studiile de până acum nu indică însă o dispoziție violentă la cei care îl trăiesc, ci o emoție pozitivă prea intensă.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.