O analiză a 79 de amprente păstrate în lutul statuilor din Armata de Teracotă sugerează că la realizarea războinicilor au lucrat nu doar bărbați adulți, ci și femei și copii. Concluzia aparține unei echipe de arheologi chinezi conduse de Xiaoxi Li, de la Muzeul Sitului Mausoleului Împăratului Qin Shi Huang, iar studiul a fost publicat în revista Journal of Cultural Heritage, în octombrie 2026.
Rezultatele contestă ipoteza, acceptată multă vreme, potrivit căreia statuile ar fi fost modelate exclusiv de meșteri adulți de sex masculin. Autorii vorbesc despre prima dovadă biologică cantitativă a unei forțe de muncă mai diverse, dar insistă asupra limitelor metodei.
Ce a descoperit echipa în lutul statuilor
Ansamblul a fost realizat în urmă cu aproximativ 2.200 de ani, pentru a păzi mormântul primului împărat al Chinei unificate, Qin Shi Huang. A fost descoperit în 1974, când mai mulți fermieri care săpau o fântână au dat peste fragmente de războinici din lut. Estimările vorbesc despre aproximativ 8.000 de războinici, la care se adaugă care de luptă și cai, iar o mare parte a necropolei nu a fost încă excavată.
Până acum, cercetătorii s-au concentrat mai ales pe modul în care au fost făcute statuile, nu pe identitatea celor care le-au făcut. Echipa lui Xiaoxi Li a luat în calcul urmele lăsate de degete în lutul încă umed, în timpul modelării și asamblării.
Studiul a analizat 36 de războinici din Unit T23, o zonă din Groapa 1 a mausoleului. Din 91 de amprente identificate inițial, 12 au fost excluse, pentru că păreau să provină de la persoane care lăsaseră mai multe urme. Analiza finală s-a bazat astfel pe 79 de amprente, între una și cinci pe fiecare statuie.
Urmele apar pe capete, brațe, armuri, mâini, gulere și chiar pe un picior. Unele au fost lăsate la netezirea componentelor, altele atunci când ornamentele din lut, precum elementele decorative ale armurilor și centurile, au fost presate pe suprafața statuilor.
Cum s-a calculat cine a lăsat amprentele
Cercetătorii au măsurat lățimea medie a crestelor papilare, adică distanța dintre liniile unei amprente. Valoarea oferă informații la nivel de populație despre vârstă și sex, deoarece degetele copiilor și ale femeilor tind să aibă creste mai dese decât cele ale bărbaților adulți.
În loc de regresia liniară clasică, echipa a folosit un model bayesian de tip mixtură, conceput pentru a ține cont de incertitudine și de suprapunerea dintre grupuri. Potrivit modelului, aproximativ 45% dintre amprente provin de la bărbați adulți, 32,7% de la femei adulte și 22,3% de la copii sub 15 ani. Pragul de 15 ani a fost stabilit pe baza unor texte din perioada dinastiei Qin, care leagă vârsta de răspunderea legală.
Adunate, amprentele atribuite femeilor și copiilor reprezintă 55% din total. Cifra descrie însă frecvența urmelor din eșantion, nu numărul real de meșteri, întrucât o singură persoană putea lăsa mai multe amprente, iar alții nu lăsau niciuna care să poată fi folosită.
