Știință

Alfabetul latin a pornit din hieroglife acum 4.000 de ani

Alfabetul nu a fost inventat de o singură persoană. Literele latine au parcurs aproape 4.000 de ani, de la hieroglifele egiptene la scrierea feniciană, greacă și etruscă.

de Marian Tomita · · Asistat de AI ·

Plăci de piatră acoperite cu rânduri de litere feniciene, pe inscripția bilingvă de la Karatepe, datată în secolul al VIII-lea î.Hr.
Plăci de piatră acoperite cu rânduri de litere feniciene, pe inscripția bilingvă de la Karatepe, datată în secolul al VIII-lea î.Hr.

Alfabetul nu a fost inventat de o singură persoană și nu a apărut într-o formă gata făcută. Literele folosite astăzi în limba română au parcurs aproape 4.000 de ani, pornind de la semne preluate din hieroglifele egiptene, arată un material publicat de Descopera.ro pe 7 octombrie 2026.

Cercetările indică drept autori ai primelor semne alfabetice un grup de vorbitori ai unei limbi semitice, care trăiau într-un mediu dominat de scrierea egipteană. Identitatea lor nu se cunoaște.

De ce scribii aveau nevoie de sute de semne

Scrierea exista cu mult înainte de litere. În Mesopotamia se folosea scrierea cuneiformă, iar în Egipt, hieroglifele. Ambele sisteme combinau semne pentru cuvinte, silabe și sunete.

Pentru a le stăpâni, un scrib trebuia să învețe sute de caractere. Din acest motiv, scrisul era o meserie specializată, care rămânea departe de cea mai mare parte a populației.

Noutatea scrierii alfabetice a fost reducerea radicală a numărului de semne. Un set mic de caractere putea reda sunetele esențiale ale limbii, iar sistemul devenea mult mai ușor de învățat.

Cum au devenit desenele litere

Teoria acceptată în mod tradițional plasează primele scrieri alfabetice la începutul mileniului al II-lea î.Hr., în Egipt și în Peninsula Sinai. Vorbitorii de limbă semitică au preluat anumite hieroglife, dar nu le-au păstrat sensul egiptean.

Ei au aplicat principiul acrofonic: desenul unui obiect reprezenta primul sunet din numele acelui obiect în limba lor. Capul de bou, numit ʾalep, a ajuns să noteze o consoană și, după multe simplificări, a devenit litera A. Desenul unei case, bet, a dus la litera B.

Cheia acestei explicații a venit la începutul secolului al XX-lea. Arheologul William Flinders Petrie a găsit la Serabit el-Khadim, în Sinai, inscripții pe care nimeni nu le putea citi. Egiptologul Alan Gardiner le-a identificat ulterior drept strămoșul alfabetului fenician și al celui grec, potrivit Metropolitan Museum of Art. Inscripțiile descoperite la Wadi el-Hol, în Egipt, susțin aceeași legătură cu hieroglifele.

Nu se știe însă dacă transformarea a avut loc într-un singur loc sau prin contribuția mai multor comunități. Cercetări recente iau în calcul și un rol mai important al Levantului de Nord.

Ipoteza din Siria care ar muta data cu 500 de ani

La Umm el-Marra, în nord-vestul Siriei, o echipă de la Universitatea Johns Hopkins a găsit patru cilindri mici din lut, acoperiți cu semne. Obiectele se aflau într-un mormânt datat în jurul anului 2400 î.Hr.

Arheologul Glenn Schwartz, care a condus săpăturile, consideră că semnele ar putea reprezenta o formă timpurie de scriere alfabetică. Dacă interpretarea se confirmă, alfabetul ar fi apărut cu aproximativ 500 de ani mai devreme decât spune teoria tradițională.

Ipoteza cere însă prudență. Inscripțiile sunt foarte scurte, iar valoarea semnelor nu a fost stabilită. Deocamdată, nu există dovada definitivă că obiectele conțin un text alfabetic.

De la fenicieni la greci: apar vocalele

Fenicienii sunt adesea prezentați drept inventatorii alfabetului, dar ei au preluat și au standardizat un sistem mai vechi. Alfabetul lor avea 22 de litere și nota în principal consoanele. Un asemenea sistem se numește abjad, iar cititorul completa vocalele din context.

Negustorii și navigatorii fenicieni au dus această scriere dintr-un port mediteraneean în altul. Alfabetul fenician se scria de la dreapta la stânga, ca ebraica și araba de astăzi. Direcția scrierii a mai fost explicată într-un articol Semnal: motivul pentru care arabii și evreii scriu de la dreapta la stânga.

În jurul secolului al VIII-lea î.Hr., grecii au adaptat sistemul. Unele sunete feniciene nu existau în greacă, așa că semnele lor au fost refolosite pentru vocale. Astfel, limba putea fi notată integral, cu consoane și vocale. Chiar cuvântul „alfabet” vine de la primele două litere grecești, alpha și beta.

Primele inscripții grecești puteau alterna sensul scrierii, de la dreapta la stânga și apoi invers, ca un bou care ară un câmp. Metoda se numește bustrofedon.

De la etrusci la literele latine

O variantă occidentală a alfabetului grec a ajuns în Peninsula Italică, unde a fost adaptată de etrusci. Romanii au preluat apoi această scriere și au modificat-o pentru limba latină.

Expansiunea Imperiului Roman a răspândit literele latine în Europa. De-a lungul secolelor au fost adăugate și diferențiate litere, iar formele lor s-au schimbat prin scrierea de mână și prin tipar.

Textele antice rămân și astăzi o sursă de informații noi. Semnal a relatat cum inteligența artificială citește papirusurile de la Herculaneum, rulouri carbonizate de erupția Vezuviului din anul 79.

Drumul literelor a trecut, așadar, prin cinci culturi: cea a vorbitorilor de limbă semitică, cea feniciană, cea greacă, cea etruscă și cea romană. Pe traseu a existat și o încercare paralelă, la Ugarit, în actuala Sirie, unde în mileniul al II-lea î.Hr. s-a folosit un sistem de 30 de semne cu aspect cuneiform, potrivit Ministerului Culturii din Franța.

Surse: Descopera.ro (7 octombrie 2026); Metropolitan Museum of Art, „Alphabet Origins: From Kipling to Sinai”; Universitatea Johns Hopkins, comunicat din 21 noiembrie 2024.

Foto: inscripția feniciană bilingvă de la Karatepe (secolul al VIII-lea î.Hr.). Autor: Dosseman / Wikimedia Commons, licență CC BY-SA 4.0, imagine decupată.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.