Oamenii care merg liber într-un spațiu, fără o destinație anume, virează spre stânga mai des decât spre dreapta, iar mulțimile ajung astfel să se rotească în sens invers acelor de ceasornic. Concluzia aparține unei echipe internaționale de fizicieni, care a lucrat în Spania și Japonia și a publicat pe 10 iunie 2026, în Nature Communications, rezultatele a cinci studii experimentale.
Povestea a început în 2020, în pandemie. O echipă de la Universitatea din Navarra analiza cum se pot mișca oamenii într-o încăpere dacă trebuie să păstreze distanța unii față de alții. În filmări, cercetătorii au observat că grupurile se roteau constant în același sens, deși nimeni nu le indicase o direcție. Un prim articol despre fenomen a apărut în 2022, în Scientific Reports, iar căutarea unei explicații a durat, potrivit autorilor, cinci ani. Pe tema pandemiilor, Semnal a scris și despre riscul unei noi pandemii în următorii 10 ani.
Ce au testat cercetătorii
Prima ipoteză era că vina o poartă pereții camerei și preferința fiecărui om de a se întoarce spre stânga sau spre dreapta atunci când ajunge în fața unui perete. Echipa a testat-o la Universitatea din Navarra, într-o arenă circulară cu raza de 5 metri, cu 50 de voluntari, în grupuri de 16, 24 și 32 de persoane. Participanții fuseseră împărțiți în prealabil după direcția în care se întorc la perete.
Rotirea în sens invers acelor de ceasornic a apărut totuși în toate configurațiile, inclusiv în grupurile formate numai din persoane care se întorc spre dreapta sau numai din stângaci. Apoi cercetătorii au scos pereții din ecuație. Un număr de 107 elevi de 13-14 ani au mers într-o curte de școală din Pamplona, de aproximativ 50 × 60 de metri, iar tendința a rămas vizibilă.
Obiceiurile și cultura nu explică fenomenul
A doua ipoteză privea felul în care pietonii se evită. În Spania, ca în cea mai mare parte a Europei continentale, oamenii se feresc de obicei spre dreapta, iar în Japonia, spre stânga. Dacă fenomenul ar fi pornit de aici, japonezii ar fi trebuit să se rotească în sens invers. Experimentele de la Universitatea din Tokyo, cu 39 de participanți într-un cerc cu raza de 4 metri, au arătat însă același sens, invers acelor de ceasornic.
Autorii au verificat și dacă e vorba de un obicei învățat, cum ar fi pistele de atletism, parcurse tot în acest sens. Au folosit datele unui studiu anterior, făcut cu copii de aproximativ 5 ani dintr-o grădiniță japoneză, care alergau liber în timpul unei ore de euritmie. La ei, rotirea a fost cea mai puternică, iar aproape toți se mișcau în același sens. Cercetătorii presupun că micuții se imită între ei.
Un chestionar completat de 168 de persoane nu a indicat nici el o normă socială clară. Dacă totuși ar exista una, ea ar fi opusă comportamentului observat, adică ar sugera mersul în sensul acelor de ceasornic.
Tendința apare și la oamenii care merg singuri
Ultima verificare a fost cea decisivă. Peste 200 de voluntari au mers pe rând, singuri, într-o incintă hexagonală. Majoritatea au avut o înclinație spre stânga, iar când cercetătorii au folosit doar aceste date individuale, au putut reproduce statistic comportamentul grupurilor. Concluzia echipei este că fenomenul pornește de la individ, nu din interacțiunea dintre oameni.
