O echipă de cercetători de la Universitatea din Delaware, din SUA, a testat în laborator o baterie care captează CO2 din aer și îl eliberează sub formă de gaz pur. Potrivit stiintasitehnica.com, dispozitivul a consumat în teste aproximativ 0,8 megawați-oră pentru o tonă de dioxid de carbon, adică de două-trei ori mai puțin decât sistemele actuale.
Cum „pompează" celula dioxidul de carbon
Dispozitivul folosește o celulă cu electrozi de hidroxid de nichel pe ambele părți, o chimie apropiată de cea a bateriilor nichel-hidrură metalică. Când se aplică tensiune, la catod se formează ioni de hidroxid. Aceștia reacționează cu CO2 din aer și îl transformă într-o formă solubilă, carbonat sau bicarbonat.
Forma solubilă traversează o membrană separatoare spre anod. Acolo mediul este mai puțin bazic, iar reacția se inversează: CO2 se eliberează ca gaz pur, gata de colectat. Dacă se inversează tensiunea, electrozii își schimbă rolurile, iar celula poate funcționa continuu.
Ce arată cifrele din laborator
Rezumatul lucrării științifice a echipei, semnată de Yushan Yan și James Buchen, oferă cifre apropiate de cele din presă. O celulă de laborator de 25 cm² a avut un cost mediu de 1,15 MWh pe tonă de CO2. O celulă construită pentru a putea fi fabricată în serie a fost testată 5.000 de ore și a ajuns, la finalul testului, la 0,46 MWh pe tonă, cu un flux de 62 kg de CO2 pe metru pătrat pe an.
Un calcul simplu arată ce înseamnă acest flux: pentru o tonă de CO2 pe an ar fi nevoie de aproximativ 16 metri pătrați de membrană. Cifra este calculată din datele publicate și nu provine de la cercetători.
De ce contează consumul de energie
Captarea directă din aer este scumpă. Un material al Laboratorului Național Lawrence Berkeley arată că sistemele comerciale actuale pot ajunge la 600 de dolari pe tonă, în parte pentru că regenerarea absorbantului cere temperaturi foarte mari. O analiză din ScienceDirect, care citează Agenția Internațională a Energiei, plasează captarea din surse industriale între 50 și 100 de dolari pe tonă, iar captarea directă din aer între 250 și 600 de dolari.
Bateria evită încălzirea: CO2 se eliberează cu ajutorul tensiunii electrice, nu al căldurii. Din acest motiv, cercetătorii estimează, potrivit sursei citate, că un cost sub 100 de dolari pe tonă ar fi posibil după producția la scară mare.
