Inelele lui Uranus pot ascunde luni nedescoperite

Observații noi asupra inelelor lui Uranus

Noi date astronomice sugerează că inelele exterioare ale lui Uranus ar putea ascunde existența unor luni încă nedetectate ale planetei de gheață. Concluzia apare într-un studiu publicat pe 16 aprilie în Journal of Geophysical Research: Planets, citat de Space.com.

Potrivit cercetătorilor, semnalele observate în jurul lui Uranus indică prezența unor sateliți mici, cu proprietăți diferite, care ar putea influența materialul din cele două inele exterioare. În prezent, Uranus are 29 de luni cunoscute, însă analiza sugerează că numărul lor ar putea fi mai mare.

Ce arată datele despre inelele exterioare

Studiul combină observații în infraroșu realizate cu Telescopul Spațial James Webb cu date mai vechi obținute de Hubble și de Observatorul W. M. Keck din Hawaii. Echipa condusă de Imke de Pater, de la Universitatea din California, Berkeley, împreună cu Mark Showalter de la Institutul SETI, a reușit astfel să construiască primul spectru complet de reflectanță al inelelor.

Acest tip de analiză arată modul în care inelele reflectă lumina Soarelui și oferă indicii despre dimensiunea particulelor și compoziția lor. În cazul inelelor „miu” și „niu”, diferențele de culoare observate anterior au fost confirmate: primul apare mai albastru, iar al doilea are o nuanță roșiatică.

De ce sunt importante culorile inelelor

Specialiștii spun că nuanțele pot spune multe despre structura acestor formațiuni. Albastrul sugerează particule foarte mici, în timp ce roșul indică prezența prafului. Din acest motiv, cele două inele exterioare par să aibă origini diferite, deși mecanismul exact nu este încă stabilit.

În trecut, inelele lui Uranus au fost descoperite relativ târziu, în 1977, în timpul unor ocultări stelare, când planeta a blocat lumina unei stele din fundal. Primele imagini apropiate au fost obținute de sonda Voyager 2 în 1986, iar observațiile ulterioare au dus la identificarea altor inele slabe, până la totalul de 13 cunoscut astăzi.

Ce urmează pentru cercetători

Analiza actuală nu confirmă direct existența unor luni noi, dar oferă un indiciu solid că unele structuri din jurul lui Uranus ar putea fi modelate de sateliți mici, încă invizibili pentru instrumentele actuale. În astronomie, astfel de semnale indirecte sunt adesea primul pas înaintea unei descoperiri propriu-zise.

În cazul lui Uranus, interesul științific rămâne ridicat tocmai pentru că planeta și sistemul său de inele sunt mai puțin studiate decât cele ale lui Saturn. Noile observații ar putea ajuta la înțelegerea modului în care se formează și evoluează inelele din jurul giganților de gheață și la identificarea unor corpuri cerești care au scăpat până acum detectării.