Sărbătoarea Sfântului Dumitru, pe 26 octombrie, marchează în calendarul popular începutul iernii pastorale. Ea încheie anul păstoresc început la Sfântul Gheorghe și este legată de obiceiuri precum „Focul lui Sumedru”, aprins în ajun, și de semne după care oamenii prevesteau felul iernii. Tradițiile sunt păstrate în comunitățile rurale, iar sursele consultate le prezintă ca elemente de folclor, nu ca rânduieli ale Bisericii.
Cine a fost Sfântul Dumitru?
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este cinstit pentru mărturisirea credinței creștine și pentru moartea martirică. Potrivit relatării bisericești, s-a născut la Tesalonic, în a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie creștină, și a ajuns guvernator al cetății. A fost întemnițat din porunca împăratului Maximian pentru că își mărturisea credința.
Denumirea „Izvorâtorul de Mir” vine din tradiția bisericească potrivit căreia moaștele sale izvorau mir bine mirositor. În icoane, sfântul apare adesea ca un tânăr în ținută militară, cu armură, suliță, sabie și scut, uneori călare. Primele reprezentări îl arată însă în veșminte civile, specifice rangului înalt.
Sfântul prăznuit pe 26 octombrie este diferit de Cuviosul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, sărbătorit a doua zi. Distincția se vede și în iconografie: Marele Mucenic apare în armură, iar Cuviosul, în veșminte monahale.
De ce i se spune Sâmedru?
Sâmedru este denumirea populară a Sfântului Dumitru și a sărbătorii dedicate lui. Se întâlnește și în forme precum Sânmedru sau Sumedru. Numele provine, potrivit Digi24, din expresia latină „Sanctus Demetrius”, păstrată și transformată în vorbirea populară.
În calendarul popular, Sfântul Dumitru și Sângiorz, numele popular al Sfântului Gheorghe, delimitează cele două anotimpuri ale anului pastoral. Intervalul dintre 23 aprilie și 26 octombrie corespunde verii, iar cel de după Sâmedru, iernii. În imaginarul popular, Sfântul Gheorghe deschide vara, iar Sfântul Dumitru face trecerea inversă.
Ce simbolizează Focul lui Sumedru?
În unele comunități rurale, ajunul sărbătorii este marcat prin aprinderea Focului lui Sumedru. Oamenii se adună în jurul unei grămezi de lemne și cetină, în mijlocul căreia este așezată o tulpină de arbore, într-un ritual asociat simbolic cu purificarea și renașterea. Obiceiul se păstrează în zone din Argeș, Dâmbovița, Vâlcea și Brașov, potrivit publicațiilor care au relatat despre el în ani anteriori.
