O persoană care crede că a fost respinsă la un interviu din cauza vârstei, a genului sau a unei dizabilități are dreptul să depună o plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002, interzice explicit tratamentul diferențiat la angajare pe criterii care nu au legătură cu capacitatea de a face treaba.
Discriminarea directă apare atunci când un anunț de angajare cere explicit „bărbat, maximum 35 de ani” pentru un post care nu implică efort fizic sau condiții speciale. Discriminarea indirectă e mai greu de dovedit: o cerință aparent neutră, cum ar fi disponibilitatea pentru program flexibil non-stop, poate exclude în practică majoritatea candidatelor cu copii mici, fără ca angajatorul să menționeze genul.
Criteriile protejate de lege
OG 137/2000 enumeră criteriile pe care un angajator nu le poate folosi ca motiv de respingere: rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea recunoașterii unui drept.
Vârsta și dizabilitatea se numără printre criteriile pentru care CNCD primește sesizări la angajare, alături de gen. Pentru persoanele cu dizabilități, legea prevede că angajatorul trebuie să asigure adaptări rezonabile ale locului de muncă, atunci când acestea nu presupun un efort disproporționat, obligație distinctă de cota legală de angajare a persoanelor cu dizabilități, aplicabilă angajatorilor cu cel puțin 50 de salariați.
Ce poate face o persoană care se consideră discriminată
Primul pas este strângerea de dovezi: anunțul de angajare, corespondența cu angajatorul, mesaje care conțin formulări discriminatorii sau martori la interviu. O sesizare fără nicio probă concretă are șanse mici să fie soluționată favorabil, chiar dacă suspiciunea persoanei e întemeiată.
Plângerea se depune la CNCD, instituție cu atribuții administrativ-jurisdicționale, în termen de un an de la data faptei sau de la data la care persoana a luat cunoștință de ea. Sesizarea poate fi făcută online, prin poștă sau direct la sediul instituției, și trebuie să conțină datele părților, descrierea faptei și dovezile disponibile.
