Amploarea protestelor de stradă din România a scăzut considerabil față de acum un deceniu, chiar și pe teme care altădată mobilizau sute de mii de oameni. Protestul recent față de decizia președintelui Nicușor Dan de a-l menține în funcție pe șeful SPP, Lucian Pahonțu, a adunat doar câteva zeci de participanți, iar scandalul legat de „capturarea justiției” nu a reușit să strângă mai mult de câteva mii de oameni. Sociologul Antonio Amuza a explicat, pentru „Adevărul”, care sunt principalele cauze ale acestei schimbări.
De la un milion de protestatari la câteva mii
Pe 5 martie 2017, aproximativ 600.000 de oameni au ieșit în stradă în România și în diaspora împotriva Ordonanței 13, mobilizare care, potrivit unor estimări, a depășit un milion de participanți în acele zile. Cu câțiva ani înainte, protestele de după tragedia din clubul Colectiv duseseră la demisia premierului Victor Ponta și a primarului de atunci al Sectorului 4. În prezent, teme similare legate de funcționarea justiției reușesc să adune doar câteva mii de oameni.
Neîncrederea în clasa politică, principala explicație
Potrivit lui Antonio Amuza, unul dintre factorii centrali este scăderea constantă a încrederii în clasa politică, vizibilă în barometrele de opinie și transversală față de simpatiile politice ale oamenilor. Sociologul a menționat și anularea alegerilor prezidențiale ca pe unul dintre momentele care au adâncit neîncrederea instituțională, deși a subliniat că schimbarea nu poate fi pusă doar pe seama unui singur eveniment.
Amuza descrie fenomenul actual mai degrabă ca pe o formă de retragere din spațiul civic decât ca pe un protest activ: oamenii reacționează la mesajele instituțiilor publice printr-un „pas în spate”, nu prin implicare. Sociologul vorbește, în acest context, despre o formă de anomie socială, adică o rupere a legăturii dintre individ și stat, pe care o consideră riscantă pentru coeziunea și reziliența societății.
Rezultate slabe ale protestelor din trecut, un alt factor
O altă explicație ține de faptul că temele care mobilizau în trecut, precum justiția, nu au mai produs schimbările sperate de protestatari, ceea ce a erodat convingerea că ieșitul în stradă poate avea efect. Potrivit lui Amuza, acest lucru afectează inclusiv oamenii care nu fac parte dintr-un nucleu militant, ci participaseră ocazional la proteste anterioare.
Nivelul de trai mai ridicat, un factor suplimentar
Sociologul a adăugat că îmbunătățirea nivelului de trai în ultimii ani reduce disponibilitatea oamenilor de a-și asuma costurile unui protest, pe măsură ce prioritatea se mută spre stabilitatea individuală. Această observație este, spune Amuza, mai vizibilă la românii care petrec perioade lungi în străinătate și observă diferența la întoarcerea în țară.
Lipsa unui lider capabil să mobilizeze
Amuza consideră că absența unei figuri politice capabile să unească nemulțumiri diferite într-un mesaj comun contribuie, de asemenea, la scăderea mobilizării stradale, spre deosebire de perioada protestelor din 2017, când fostul președinte Klaus Iohannis a fost asociat cu mișcarea de stradă. Sociologul a menționat, în acest context, și susținerea de care s-a bucurat Călin Georgescu, pe care o leagă de aceeași nevoie nesatisfăcută de reprezentare politică, mai degrabă decât de programul său politic.
Sursă: Adevărul (Robert Vîrban)
