Un bărbat începe să amenințe și să insulte mai multe persoane într-un autobuz, iar ceilalți călători privesc fără să intervină. Situația, povestită recent pe Reddit, a stârnit o dezbatere despre reacția martorilor în fața agresivității. De ce, atunci când sunt mai mulți oameni de față, responsabilitatea pare să aparțină mereu altcuiva? Psihologii vorbesc despre „efectul spectatorului", dar și despre frică, blocaj și tendința de a ne orienta după reacțiile celor din jur.
Un incident relatat pe Reddit
Discuția a pornit de la experiența relatată de o persoană care spune că se afla, alături de doi prieteni, într-un autobuz de noapte din București. După ce un bărbat de aproximativ 35 de ani i-a auzit vorbind în engleză, ar fi început să îi insulte, devenind tot mai agresiv. Deși în autobuz se aflau mai multe persoane, nimeni nu ar fi intervenit, iar lipsa de reacție a celorlalți călători a stârnit numeroase discuții pe rețelele sociale.
De ce rămân oamenii spectatori?
Psihoterapeutul cognitiv-comportamental Laura Găvan explică, pentru Adevărul, că pasivitatea martorilor nu înseamnă neapărat indiferență sau lipsă de empatie. Adesea, oamenii observă bine ce se întâmplă și își doresc ca situația să se oprească, dar rămân blocați, dintr-o combinație de frică, inhibiție socială și „efectul spectatorului".
Cu cât sunt mai mulți martori la o situație, cu atât fiecare simte responsabilitatea individuală mai redusă, așteptând implicit ca altcineva să acționeze. Fiecare persoană se uită la reacțiile celor din jur pentru a evalua gravitatea situației, iar dacă nimeni nu se mișcă, toți primesc semnalul că poate nu este nevoie de intervenție.
Găvan descrie și fenomenul „ignoranței pluraliste": oamenii nu sunt siguri cât de gravă este situația și se ghidează după reacția celorlalți. Fiecare poate gândi, în paralel, că poate exagerează sau că nu e cazul să intervină, iar incertitudinea individuală se transformă astfel în pasivitate colectivă.
De ce unii oameni „îngheață"?
O situație agresivă poate provoca și reacții automate ale sistemului nervos, independente de voință. Potrivit specialistei, în fața unei amenințări pot apărea răspunsuri de blocaj, retragere sau confruntare, fără ca persoana să aibă timp să analizeze rațional ce ar trebui să facă. Blocajul, subliniază ea, nu trebuie confundat cu lipsa de caracter.
Pe Reddit, opiniile despre reacția potrivită au fost împărțite: unii au sugerat că, odată ce o persoană începe să îi țină piept agresorului, ceilalți martori capătă mai mult curaj să se implice, în timp ce alții au propus soluții mai simple, precum apelarea directă la poliție.
Cum putem ajuta fără să ne punem în pericol?
Laura Găvan atrage atenția că responsabilitatea socială nu presupune asumarea unui risc fizic inutil, iar a interveni nu înseamnă obligatoriu confruntarea directă cu agresorul, care poate fi, de fapt, varianta cea mai riscantă. Un martor poate ajuta sunând la 112, anunțând șoferul sau personalul din zonă, ori apropiindu-se pur și simplu de victimă și întrebând dacă are nevoie de ajutor.
Potrivit specialistei, este mai eficient să desemnezi concret o persoană din jur să acționeze, de exemplu să sune la 112, decât să faci un apel general la ajutor, pentru că responsabilitatea individuală clară reduce șansa ca fiecare să presupună că se va implica altcineva.
Când trebuie evitată confruntarea directă?
Reacția depinde și de cât de periculoasă este situația: una este o agresiune verbală, alta este un agresor care devine violent sau are asupra sa o armă. Cu cât riscul de vătămare este mai mare, cu atât devine mai importantă intervenția indirectă și solicitarea ajutorului specializat.
Reacția unei singure persoane poate schimba comportamentul întregului grup: în momentul în care cineva sună după ajutor sau se apropie de victimă, ceilalți primesc un reper despre gravitatea situației și despre faptul că pot și ei acționa. Lipsa oricărei reacții poate avea, la rândul ei, efecte asupra agresorului, care poate ajunge să repete comportamentul dacă îl vede tolerat social în mod repetat.
„Nu avem obligația de a fi eroi. Avem însă posibilitatea de a fi martori activi", conchide Laura Găvan.
