Protecția minorilor în fața jocurilor de noroc online a fost tema centrală a conferinței „Scutul digital al copilăriei”, organizată pe 17 iunie 2026, la Senatul României. La discuții au participat parlamentari, reprezentanți ai autorităților publice, ai mediului educațional, ai societății civile, ai organizațiilor neguvernamentale, dar și reprezentanți ai industriei și ai serviciilor de plată.
Dezbaterea a pornit de la un paradox care a fost formulat explicit: minorii nu au voie să joace, dar minorii joacă. În practică, adolescenții rămân expuși reclamelor, platformelor online, mecanismelor de plată și presiunii sociale care normalizează pariurile, în pofida faptului că legislația interzice accesul lor la jocurile de noroc.
Din această perspectivă, conferința a mutat discuția din zona declarațiilor generale spre întrebări concrete: cum poate fi verificată real vârsta în mediul online, cum pot fi împiedicate alimentările de conturi de către minori, cum poate fi limitată publicitatea agresivă și cum poate fi construită prevenția înainte ca dependența să se instaleze.
Diana Stoica: fenomenul nu poate fi tratat ca divertisment
Deputata USR Diana Stoica, una dintre vocile asociate pachetului legislativ „Fără Păcănele”, a vorbit despre inițiativele depuse în ultimii ani pentru limitarea fenomenului. Ea a precizat că obiectivul nu a fost interzicerea totală, ci reducerea expunerii copiilor și a persoanelor vulnerabile la un fenomen cu efecte sociale și financiare importante.
Stoica a subliniat că Dependența de jocuri de noroc are consecințe grave și că societatea nu poate trata acest domeniu ca pe o activitate inofensivă. În opinia sa, prezența agresivă a sălilor de jocuri în spațiul public, în apropierea școlilor, pe traseele copiilor sau în proximitatea blocurilor, contribuie la normalizarea jocurilor de noroc în ochii minorilor.
O atenție specială a fost acordată mediului online. Deputata a vorbit despre nevoia de a limita reclamele la jocuri de noroc pe internet, mai ales în intervalele în care copiii sunt activi și pe platformele sau canalele urmărite de aceștia. Problema, a arătat ea, nu mai este doar prezența fizică a sălilor de jocuri, ci și intrarea constantă a mesajelor publicitare în spațiul digital al adolescenților.
Verificarea vârstei și controlul plăților online
Senatorul USR Sebastian Cernic a adus în discuție una dintre zonele tehnice, dar esențiale ale fenomenului: alimentarea conturilor de jocuri online prin sisteme de plată, terminale sau mecanisme care folosesc numerar, monedă electronică ori conversii digitale.
Cernic a ridicat problema trasabilității banilor și a verificării reale a persoanei care alimentează contul. În intervenția sa, senatorul a vorbit despre nevoia ca statul să se asigure că astfel de mecanisme nu pot fi folosite de minori sau de persoane autoexcluse din jocurile de noroc.
Una dintre soluțiile discutate a fost conectarea sistemelor de plată la mecanisme de autentificare și verificare, astfel încât alimentarea conturilor să fie posibilă doar pentru persoane majore și care nu se află în registrul de autoexcludere. Miza nu este doar tehnică sau fiscală, ci socială: dacă un minor poate alimenta un cont online, protecția legală rămâne formală.
Senatorul USR Vasile-Ciprian Rus a prezentat și o soluție tehnică pentru verificarea vârstei prin mecanisme digitale de tip zero-knowledge proof. Ideea centrală este ca utilizatorul să poată dovedi că are vârsta legală fără să transmită platformei date personale sensibile.
Practic, platforma nu ar trebui să primească buletinul, CNP-ul sau alte informații personale, ci doar confirmarea că persoana este majoră. O astfel de soluție ar putea înlocui actuala bifă formală „am peste 18 ani”, care nu oferă o protecție reală.
Totuși, senatorul a atras atenția că o astfel de soluție nu poate rezolva tot. Ea poate funcționa pentru operatorii licențiați și poate crea un standard tehnic mai sigur, dar nu elimină operatorii ilegali, nu înlocuiește educația și nu poate ține loc de prevenție.
Instituțiile statului și rolul educației în prevenție
Vlad-Cristian Soare, președintele Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), a vorbit despre cadrul de reglementare și supraveghere a pieței. Mesajul său central a fost că minorii reprezintă o linie roșie în domeniul jocurilor de noroc, iar protecția lor nu poate fi negociată.
Președintele ONJN a admis că, în teorie, minorii nu ar trebui să aibă acces la platformele online, însă în practică problema există. El a punctat și nevoia ca fondurile colectate din zona jocurilor de noroc să fie folosite pentru campanii de prevenție și programe de tratare. În acest context, a fost menționat programul „Conștient și Liber”, cu o finanțare de 5 milioane de euro, dedicat prevenirii și tratării dependențelor.
Lucian Teodor Rus, secretar general al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a abordat tema din perspectiva consumatorului tânăr și a practicilor comerciale. Intervenția sa a vizat zonele în care instituțiile statului pot interveni atunci când există reclame, servicii sau mecanisme comerciale care afectează minorii.
Rus a arătat că este nevoie de o legislație mai clară pentru protecția tinerilor, în special în raport cu serviciile online, reclamele și practicile comerciale care pot conduce la comportamente de risc. În opinia sa, instituțiile trebuie să poată interveni punctual atunci când protecția consumatorului vulnerabil este pusă în pericol.
Sorin Ion, secretar de stat în Ministerul Educației, responsabil de zona învățământului preuniversitar, a vorbit despre educație și prevenție în mediul școlar. Mesajul său a fost unul realist: școala are un rol esențial, dar nu poate fi lăsată singură să rezolve toate problemele sociale care ajung în viața copiilor.
El a explicat că sistemul educațional se confruntă cu provocări tot mai complexe, de la educație digitală și dependențe până la siguranță, sănătate emoțională și comportamente de risc. În acest context, consilierul școlar nu poate fi tratat ca o soluție miraculoasă, mai ales în condițiile în care presiunea asupra școlii este deja foarte mare.
Sorin Ion a insistat asupra colaborării între școală, familie, ONG-uri și instituții publice. Prevenția, a reieșit din intervenția sa, trebuie făcută prin programe coerente, formare pentru profesori, consiliere școlară și implicarea părinților.
Vocea tinerilor și nevoia unui scut interior
Florentina Baloș, ambasador al Asociației Sută la Sută Românesc, a vorbit despre experiența directă din lucrul cu adolescenții. Ea a explicat că prevenția nu funcționează prin interdicții simple sau prin predici, ci prin dialog, înțelegerea emoțiilor și transmiterea mesajelor potrivite la momentul potrivit.
Baloș a comparat prevenția cu un vaccin: nu se face după ce boala s-a instalat, ci înainte. În cazul jocurilor de noroc, copiii trebuie pregătiți să recunoască pericolul înainte de a fi atrași în mecanism.
Unul dintre momentele importante ale conferinței a fost intervenția elevului Luca Andrei Moacă Marinescu, reprezentant al tinerilor. Acesta a vorbit despre felul în care adolescenții percep jocurile de noroc online, reclamele, influencerii și presiunea grupului.
Mesajul său a fost unul dintre cele mai clare ale dezbaterii: adolescenții nu caută întotdeauna jocurile de noroc, dar acestea ajung la ei prin sport, social media, influenceri și grupuri de prieteni. Reclamele asociate cu meciurile de fotbal, baschet sau tenis creează o legătură periculoasă între sport și pariuri, iar influencerii pot transforma promovarea jocurilor de noroc într-un comportament aparent acceptabil sau chiar „cool” pentru publicul tânăr.
Intervenția tânărului a fost importantă pentru că a arătat că tinerii nu trebuie priviți doar ca victime, ci și ca participanți necesari la construirea soluțiilor. Fără vocea lor, campaniile de prevenție riscă să rămână formale și rupte de realitatea digitală în care adolescenții trăiesc.
László Borbély, consilier de stat și coordonator al Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, a plasat tema într-un cadru mai larg: responsabilitatea societății față de generațiile viitoare. El a subliniat că protecția minorilor nu este doar o problemă de legislație sectorială, ci ține de sănătate, educație, reducerea vulnerabilităților și consolidarea instituțiilor.
Borbély a punctat că dezvoltarea durabilă nu poate fi separată de modul în care societatea își protejează copiii. Statul, școala, familia, ONG-urile și mediul privat au fiecare o parte de responsabilitate în această ecuație.
Soluțiile discutate: verificare reală, educație digitală și sprijin psihologic
Dincolo de diferențele de poziție, conferința a conturat câteva direcții concrete de acțiune. Prima este verificarea reală a vârstei, prin mecanisme digitale care să înlocuiască simpla bifă formală. A doua este conectarea sistemelor de plată la filtre care să împiedice accesul minorilor și al persoanelor autoexcluse. A treia este limitarea reclamelor la jocuri de noroc în mediul online și în zonele în care copiii sunt activi. A patra este introducerea educației digitale și a siguranței online în programele școlare, astfel încât elevii să înțeleagă riscurile manipulării, ale dependenței și ale expunerii excesive la platforme.
În zona societății civile, s-a insistat asupra consilierii școlare active, a atelierelor cu adolescenți și părinți, a campaniilor de prevenție, a mecanismelor de raportare pentru riscurile online și a sprijinului psihologic pentru victime.
O idee importantă formulată în cadrul conferinței a fost aceea a „scutului interior”. Legile și aplicațiile pot bloca o parte din riscuri, dar copiii au nevoie și de discernământ, stimă de sine, educație emoțională și capacitatea de a recunoaște manipularea.
Subiectul rămâne de interes public pentru că nu privește doar industria jocurilor de noroc. Privește sănătatea mintală a copiilor, educația, familia, siguranța digitală, publicitatea, responsabilitatea platformelor și capacitatea statului de a aplica legea în mediul online.
România are deja o problemă vizibilă: jocurile de noroc au fost normalizate în spațiul public, în sport, în online și în cultura urbană. Copiii cresc într-un mediu în care pariurile sunt prezentate deseori ca divertisment, succes rapid sau apartenență la grup. În lipsa unei intervenții coerente, prevenția rămâne doar un slogan.
Conferința „Scutul digital al copilăriei” a arătat că există voință politică, soluții tehnice și experiență practică în societatea civilă. Întrebarea rămâne însă dacă aceste idei vor fi transformate în politici publice aplicabile, finanțate și urmărite în timp.
Pentru că problema nu mai este dacă minorii trebuie protejați. Aici consensul pare să existe. Problema este dacă statul, școala, familia, platformele, industria și societatea civilă pot acționa suficient de repede pentru că protecția să nu rămână doar pe hârtie.
