Conform unor sondaje recente realizate în România, mai bine de 30% dintre femeile cu vârstele cuprinse între 20 și 29 de ani, din instituțiile de stat și particulare, au declarat că se simt hărțuite sexual și intimidate de șefii lor.
La nivelul UE cifra femeilor hărțuite la locul de muncă sare de 100 de milioane.
În mod ciudat, în fața unui astfel de eveniment lumea se comportă ca și cum n-ar fi auzit niciodată de o asemenea practică. O ipocrizie tipic românească, în fața unui fapt ce se petrece la orice oră, și pe scară largă, cu aproape orice femeie care îndrăznește să aspire la un loc de muncă, cu demnitate.
Hărțuirea sexuală există de mult timp pe pământ, chiar de când țopăiam prin peșteri cu măciucile-n mâini și mâncam carne crudă, dar noi, unii, ne-am trezit alaltăieri că respirăm, clipim și avem foarte multe păreri. Specialiști!
Hărțuirea sexuală e greu de dovedit și, de multe ori, victima tace. De teamă, de groaza de a nu-și pierde locul de muncă, de jenă.
Cu cât femeia are mai multe obligații (casnice, copii, soț, părinți în grijă, rate la apartament, etc) cu atâta e mai „prinsă” în plasa hărțuitorului.
Mărturii ale femeilor care au trecut prin acest coșmar
Ioana lucrează la o instituție de stat și a fost la un pas de depresie din cauza unui șef care a chinuit-o ani de zile. Îmi povestea mereu că, atunci când se ducea la serviciu, simțea că-i sare inima din piept, îi tremurau mâinile, nu mai avea aer, și nu mai era în stare să facă nimic.
„Nu numai pe mine mă hărțuia, ci pe toate angajatele mai tinere. Până și pe femeia de serviciu punea mâna, o înghesuia prin cotloane, o ciupea de sâni, și era măritată, săraca. O bătea și bărbatul acasă… Eu, când îl vedeam pe nenorocitul de șef, fugeam, mă faceam că am treabă în alt birou, dar venea după mine, nu scapam ușor. Când mă prindea, îmi zicea să mă culc cu el, altfel mă dă afară. Norocul meu a fost că o dată i-am vomat în față, pe haină și m-a lăsat în pace, dar m-a penalizat pentru că…nu mi-am îndeplinit sarcinile. O mare minciună! De două ori am chemat salvarea, mi s-a urcat tensiunea și am crezut că mor. Am făcut reclamații la șeful mai mare, dar idiotul ăsta care ne batjocorea era pus politic și nu-l urnea nimeni de pe scaun. Apoi, nu știu cum a plecat. Eram în concediu de odihnă. Am auzit că s-a cărat în străinătate. Definitiv. Doamne! M-am născut a doua oară, crede-mă! Acum avem o șefă, nici asta nu e cum ar trebui, dar față de dementul ăla e un înger.” (Ioana)
